Maria Tanase din Manesti

Se intampla uneori sa purtam cu noi povara unui nume deja celebru, cunoscut pana hat, departe, in lume. Pe unii acest fapt poate sa-i necajeasca. Pe altii, dimpotriva, sa-i stimuleze. Si reusesc sa onoreze numele respectiv. Este si cazul Mariei Tanase Marin, interpreta de exceptie a folclorului romanesc.

Pentru a sta de vorba cu Maria Tanase Marin, am "rapit-o" de la zugravit. "Nu dau eu cu var, s-a justificat artista, dar sunt sefa de santier sau, mai bine zis, retrogradata la munca de jos, caci trebuie sa spele cineva in urma zugravului, sa faca intr-o oarecare masura curat... Sigur ca fac de toate. Lumea ma cunoaste in ipostaza de interpreta de muzica populara. Sau de redactor si realizator de emisiuni radio si TV, ca si de profesor la Scoala de Arte Ploiesti si la Liceul de Arta Ploiesti. Dar sunt si mama, si sotie, ma simt bine si in postura de gospodina, de gradinar, de bucatar". Aveam sa aflu mai tarziu ca Maria Tanase Marin are si o bogata activitate de cercetare etnomuzicologica, in special pe Valea Teleajenului. Colectioneaza costume si instrumente populare si este la un pas de a deveni unul dintre putinii doctori in folclor ai Televiziunii Romane, unde este de multi ani angajata.

DOUA MARII. O intrebare, cu siguranta, tocita de atata pus: "Cum e sa purtati numele unui simbol al muzicii populare romanesti? E o povara, e o provocare?" Faceam, desigur, referire la celebra Maria Tanase. Mi-a raspuns imediat, cu sinceritate: "N-a fost nimic predestinat, nu s-a asociat cu buna stiinta prenumele Maria cu numele Tanase. Caci nu m-am nascut si n-am crescut intr-un mediu in care sa primeze educatia muzicala elevata. Parintii m-au botezat Maria dupa numele nasei, caci acolo, in satul meu natal, Manesti, era important ca finul sa poarte nume din familia nasilor. Oamenii de la tara tin de traditii, merg pe drumurile batatorite, nu renunta la vechile obiceiuri. Se spune ca e bine sa porti nume de la nasi, caci astfel esti ferit de rele toata viata. Asa a fost cu Maria. Tanase era numele de familie si imbinarea a venit de la sine".

De tiza ei celebra, Maria Tanase, marea voce a muzicii populare, a aflat inca din primii ani ai copilariei. "Am descoperit muzica ei, cantecele-i minunate, si am realizat brusc ca si eu tot Maria Tanase sunt! Ma recomandam oamenilor, apasand pe numele meu, ca nu cumva cel din fata mea sa nu inteleaga ca asa ma cheama. Imi pretuiam numele... Ascultam muzica la difuzor, apoi cantam si eu. Nu aveam microfon, nici scena, dar cantam cu pasiune. Ma ascultau parintii, colegii de joaca, vecinii. Bunica era cea mai fidela spectatoare. Nu lipsea de la nici un "spectacol" de-al meu. Se aseza pe veranda si ma urmarea atenta. La sfarsitul fiecarui cantec, avea ochii in lacrimi. Dar bunicul a fost cel care, cu intelepciunea omului in varsta, a vazut in mine artista de mai tarziu..."

POVARA NUMELUI. Mai tarziu, cand a inceput, in cariera, sa calce pe urmele Mariei Tanase, a avut oarece probleme. "Ma suspectau unii ca sunt vreo pila, ca nu e nimic de capul meu, din punct de vedere artistic vorbind. Erau si destui care se fereau de mine doar pentru ca ma numeam astfel. Am inteles atunci ca una era sa am un idol cu care sa impart, intamplator, acelasi nume, si alta sa-mi fac propriul drum. Trebuia sa fiu eu insami, nu o copie a cantaretei. Trebuia sa am un stil, un stil propriu de decantare a melosului popular, un repertoriu al meu. Se spunea pe atunci ca Prahova este un judet sarac in traditii, in cantece vechi. Nu este deloc adevarat, suntem atat de bogati... Am cautat si am gasit melodii vechi, apoi am incercat sa le dau viata asa cum am crezut eu. Am avut si oameni de exceptie care mi-au calauzit pasii. Prof. Georgeta Dobrinescu, prof. dr. Gheorghe Oprea, prof. Emilia Comisel, compozitorul si folcloristul Ludovic Paceag, cercetatorul stiintific principal dr. Steluta Popa. Dupa inceputurile nelipsite de probleme, legate, asa cum n-as fi crezut, de rezonanta numelui, m-am casatorit si am adaugat numelui meu si pe cel al sotului: Marin. Si parca s-a rupt vraja..."

DOCTORUL MAMEI. Se opreste din povestit. E intrerupta adesea de copii care vin si-i pun intrebari. Aflu ca sunt elevi de-ai ei, de la Scoala de Arta sau de la Liceul de Arta Ploiesti. "Eu sunt tot timpul inconjurata de copii..., se justifica ea. Mai ales ca plecam acum la un concurs international de folclor in Antalia si mai avem de pus unele lucruri la punct". Care va sa zica, ma gandesc eu, interpret, om de televiziune, profesor, proaspat doctorand, culegator de folclor. Care dintre aceste preocupari i-o fi mai aproape de suflet? "Toate imi sunt la fel de dragi, imi spune ea. N-as putea fara vreunul din ele. Ca interpret, canti durerile si jalea, bucuriile, iubirea oamenilor din randul carora te tragi. Ca redactor de TV sau radio, ca realizator de emisiuni, postura in care ma aflu de mai multa vreme, aduci bucurie in casele iubitorilor de muzica populara prin prezentarea solistilor indragiti ori a unor obiceiuri vechi si uitate. Ca profesor, fac sa mearga mai departe folclorul, sa nu ni se surpe radacinile. E fascinant sa dai din cunostintele tale unor copii. Si la fel de minunat sa inveti alaturi de ei. Caci uneori se intampla sa ma confrunt si eu, ca profesor, cu elemente nestiute, inedite. Sa culegi folclor, sa scoti la iveala melodii, porturi, instrumente uitate, pentru a le reda lumii, este la fel de frumos".

Toate stradaniile ei vor fi recompensate, caci e pe cale sa devina "doctor in folclor". S-a pregatit mult pentru asta si, desi unii poate n-au crezut in ea, a reusit. "Incepusem sa simt si eu o teama, caci ma infruntam cu profesori universitari cu nume mari, marturiseste Maria Tanase Marin. Dar eu am reusit, si multi dintre ei nu. Mama mea a vrut, toata viata, sa ma fac doctor. M-am dus acum la ea si i-am spus ca, peste cativa ani, voi fi doctor. M-a privit cu neincredere: cum doctor, ca doar stie bine ce fac de la cinci dimineata pana seara la zece? Dar si cu bucurie, ca i-as fi implinit astfel un vis. Pe urma am completat - doctor in folclor - si mama a inteles.

VEDETA DIN MICROBUZ. "In televiziune, continua Maria povestea vietii ei, am "furat" de la toti ceilalti colegi, caci aici asa se invata, de cand lumea... Nu sunt de folos nici cartile, nici manualele, nici tratatele. Se invata cu multa ucenicie. Marioara Murarescu a fost, desigur, mentorul meu principal. Am "furat" meserie si am pus suflet in ea. Asa mi se intampla in tot ceea ce fac. Am citit undeva o expresie care mi-a placut: "am suflet sa dau si la altii"".

Desi intrata in lumea televiziunii, multa vreme a simtit ca nu-si gaseste locul. Ca mai are ceva de spus si ca poate mai mult. "Eram intr-o continua cautare. Acum mi-e bine, dar am acelasi sentiment ca pot sa fac mai multe. Sunt impacata cu mine insami. Chiar si in microbuzul cu care fac naveta de la Ploiesti, unde locuiesc, la Bucuresti, unde lucrez, ma simt bine. Oamenii nu se simt stanjeniti de prezenta mea, desi ma recunosc. Sunt un om obisnuit, chiar simplu as spune. Nu ma consider o vedeta, pentru ca nici nu sunt o vedeta. Ma duc la piata, fac cumparaturi, ca toata lumea, car sacose, vorbesc cu taranii, am multi prieteni, stau o gramada la telefon, ingrijesc de casa, ma ocup de florile din gradina. Si cate nu mai fac..., ma sfatuiesc cu sotul meu sa gasim cea mai buna solutie, cand avem vreo problema. Ma ocup de fiul nostru Andrei, care este elev la Liceul de Arta Ploiesti, la arhitectura, ma duc in sat la mama, primesc vizite. Tot timpul am ceva de facut. Nu ma simt bine daca stau degeaba, sunt fericita sa dorm doar cateva ore pe noapte si sa-mi implinesc toate cate mi le propun".

DESPRE SUCCES

"Exista, cred, si un pret, si o reteta a succesului. Eu cred ca un rol important il are familia. Ea sta in spatele fiecarui om care a reusit in viata. E ca un copac adanc infipt in pamant. Primavara face flori, are frunze verzi, e puternic. Toamna nu mai are nici frunze, nici flori. Dar copacului ii raman crengile. Si radacinile." - Maria Tanase Marin

PATANII

"Imi vine in minte o amintire care, ca sa zic asa, a intrat in folclor, mi se destainuie Maria Tanase Marin. Acum cativa ani aveam, ca si acum, multi elevi la Scoala de Arte din Ploiesti. Le-am spus sa faca acasa cateva exercitii absolut necesare cantatului: sa se intinda pe covor, sa-si puna un obiect greu si tare pe abdomen si sa recite o poezie, apoi sa cante. Bunica unuia dintre copii a venit si mi-a spus ca acesta nu a gasit altceva in casa decat oala cu ciorba. A fost un chin pentru el, caci cand era mai in toiul exercitiilor, oala se misca, ameninta sa cada si sa se verse ciorba. Si eu m-am gandit multa vreme ce sa folosesc la exercitiile mele de respiratie. Pana a avut sotul meu o idee: un bolovan de sare de la Salina Slanic. Acum nu mai am nevoie de el. Organismul s-a obisnuit sa respire cum trebuie."

PREMII

Pe la cursurile Mariei Tanase Marin au trecut sute de copilasi. Unii doar de-o schioapa. Mai bine de 60 dintre ei au primit diplome de absolvire. Cu multi, profesoara a participat la concursuri nationale si internationale de folclor, castigand foarte multe premii. Un palmares impresionant are si ea, calitatile ei de interpreta a cantecului popular fiind recunoscute atat in tara, cat si dincolo de fruntariile ei. "Exista, cred, un pret al succesului Asa cum poate sa existe si o reteta a succesului, marturiseste Maria Tanase Marin. Nu-mi permit sa vorbesc despre ele..., dar cred ca un rol important il are familia. E ca un copac adanc infipt in pamant. Primavara face flori, are frunze verzi, e puternic. Toamna nu mai are nici frunze, nici flori. Dar copacului ii raman crengile. Si radacinile."