Mariana Nicolesco a vrut sa fie balerina pe gheata

Cand s-a vorbit ori s-a scris despre Mariana Nicolesco, superlativele au fost imposibil de evitat. O cariera stralucita, o personalitate complexa, numele unui destin unic. "Diva Divine" este soprana care a reusit performanta de a aparea in cele mai multe premiere absolute la "Teatro alla Scala" din Milano.

Cu mult inainte de a atinge culmile artei lirice, Mariana Nicolesco a imbratisat muzica, iar cea care i-a deschis acest drum a fost mama artistei. "Studiase ea insasi vioara, pe care a abandonat-o la nasterea mea. Observase fascinatia mea in fata radioului care ne umplea casa cu sunete minunate, asa ca la sase ani m-a inscris la Scoala de Muzica pe care, la 18 ani, am terminat-o cu celebrul «Concert» de Bruch". Premiile, distinctiile, spectacolele stralucite de care a avut parte atata vreme sunt prea multe si bine cunoscute pentru a mai fi mentionate. Dar prea putini cunosc povestea vietii ei, intamplari legate de copilarie, adolescenta, trairile simple, de zi cu zi.

ARGINTUL VIU. "Daca ma iau dupa ce spune mama, in copilarie eram un ingeras adorabil. Cred ca fiecare mama isi vede propriul copil in acest fel, ceea ce cu timpul inseamna amintiri fericite si pentru mame, si pentru copii. Daca tin seama de ceea ce-mi amintesc eu, pot spune ca eram un adevarat argint viu, ceea ce am ramas pana in ziua de azi. Prezenta in toate, dornica sa le stiu pe toate". O fotografie de la varsta de mai putin de doi ani o arata in ipostaza revelatoare pentru vocatia de "communicator", vorbind la telefon cu cine stie cine. "Pe atunci, avantajul era ca vorbeam mai putin decat in ziua de azi, si ca pretul convorbirilor era mult mai mic".

Mariana Nicolesco s-a bucurat mereu de dragostea parintilor. La randul lor, acestia au avut parte de un copil bun, cum se spune. Tatal sopranei era mandru de fiica lui, in mai toate circumstantele, iar mama, asa cum ea insasi declara, i-a indrumat pasii spre muzica. Singura la parinti, era disciplina in persoana, dar nu suporta un singur lucru: desteptarea la primele ore ale diminetii, care-i displace si astazi, de altfel. In rest, facea ordine prin casa, ajuta la mai toate treburile gospodaresti si urma doua scoli: liceul, ca toata lumea, si Scoala de Muzica, unde a avut-o ca directoare pe mama viitorului mare pianist Radu Lupu. "Era foarte severa, dar Radu ne «punea pile», sa ne ierte din cand in cand".

NEIMPLINIRE. "Visul meu era sa fiu balerina pe gheata. Mare elan sufletesc aveam, patine, de asemenea. Dar n-a fost sa fie... Prima escapada sportiva legata de gheata am facut-o intr-o iarna brasoveana. Actiune de o imprudenta care-mi da fiori si acum. M-am lansat cu saniuta de pe varful dealului de la Livada Postei, nu departe de Cercul Militar si de casa parinteasca, ajungand nu la poalele acestuia, ci de-a dreptul in mijlocul strazii, pe unde, din fericire, nu prea treceau automobile ca in ziua de azi. Performanta, de care eram tot atat de mandra pe cat de speriata, a avut un martor: pe tata, care tocmai venea sa ma ia acasa. N-a prea apreciat-o, din cate-mi amintesc, asa ca am abandonat atunci si cea de-a doua cariera posibila in sporturile de iarna. De fapt, am abandonat toate sporturile, ca Churchill care, la aproape 90 de ani, intrebat de ziaristi cum de e mereu in mare forma, a raspuns net: «Never sports!» - Nu fac sport niciodata".

ADOLESCENTA. Cariera de artist a inceput... in fata oglinzii. Cand era in liceu si ramanea singura in casa, canta observandu-si miscarile si gesturile. "Experienta deosebit de utila, cum aveam sa constat mai tarziu", marturiseste ea.

In adolescenta, Mariana Nicolesco invata foarte mult si nu se mai satura sa vorbeasca cu prietena si vecina ei Luminita, "care azi traieste la Cluj, si care a studiat muzica o data cu mine". Nu s-au vazut ani de-a randul, iar in 1991 celebra soprana a invitat-o la prima ei aparitie pe o scena din Romania, la Ateneul Roman din Capitala.

CEA MAI MARE DEZAMAGIRE. "Am considerat-o ca pe o tradare de neinteles si de neiertat. S-a produs fulgerator, atunci cand am fost muscata de cainele casei, un ciobanesc pe care-l iubeam foarte mult si in care aveam incredere totala. Nu mai stiu ce i-oi fi facut eu lui de a reactionat astfel". De atunci incoace insa toate formele de lipsa de loialitate, toate lasitatile, toate tradarile ii amintesc scena respectiva.

Echilibrul interior al Marianei Nicolesco vine din activitatea sa, din marile idealuri care o anima in permanenta, fie ca este vorba despre cariera lirica, fie de eforturile sale in favoarea tinerei generatii de artisti sau din oricare alt domeniu de activitate. De altfel, pe langa toate acestea, nu-i mai ramane decat foarte putin timp liber, in care prefera sa citeasca si sa urmareasca pana noaptea tarziu televiziunile din mai multe tari. Ii place sa fie la curent, "in mod avizat", cu mersul lumii, pentru a putea tine pasul cu viteza de derulare a evenimentelor. Ca un adevarat "argint viu", asa cum a ramas si astazi.

POLIGLOTA

"La trei-patru ani eram in mare amor cu un baietas ungur din Brasov, la fel de bucalat si de dragalas ca mine. Foarte repede am invatat ungureste, insa la fel de repede am uitat..." - Mariana Nicolesco

CURTENITORUL

Cu sotul ei, Radu Varia, Mariana Nicolesco a vorbit intai la telefon, la New York. Radu Varia citise pagina din New York Times intitulata "Miss Nicolesco in Superb US Debut" (Superbul debut american al Marianei Nicolesco) si i-a spus ca s-ar fi bucurat sa o vada in Rigoletto, la Metropolitan Opera, unde canta impreuna cu ultimul mare tenor "verdian" Carlo Bergonzi, sub bagheta dirijorului Filippo Patane. "Am gasit cu greu doua bilete pe care i le-am oferit. Publicul asaltase loja mea dupa spectacol, dar Radu nu aparea la orizont. In sfarsit, cand plecasera mai toti, iata-l insotit de o bruneta superba, eleganta, tanara si incantatoare, despre care aveam sa aflu ca venea dintr-una dintre cele mai ilustre si mai bogate familii americane. Indragostita lulea de Radu, dupa cum se putea vedea fara efort...".

La receptia de dupa spectacol, la care i-a chemat pe amandoi, Radu Varia a venit singur si, dupa ce a facut curte tuturor doamnelor si domnisoarelor prezente, a invitat-o pe Mariana Nicolesco, pentru a doua zi, la renumitul Palm Court de la Hotelul Plaza, unde canta violonistul Sandu Marcu, "care plecase din Romania dupa razboi, si care, la indicatiile - am inteles eu mai tarziu ale cui - , m-a intampinat cu acorduri din opere celebre. Mai departe stiti povestea...".

DESPRE EA

"Sunt din semnul Sagetatorului, semn de foc, cum era de pilda Maria Callas. In sangele si in arta mea coexista, dupa cum scrie marele critic Rodolfo Celletti, disciplina cu «la componente tigre», componenta tigru. Nu suport triseria, care declanseaza in mine o irepresibila revolta. In acele clipe intruchipez Electra lui Racine «la violente justice», violenta justitiei. Dar dincolo de asta..., cred ca toti prietenii mei ar recunoaste ca prezenta mea ii contamineaza cu voie buna, si ca adesea li se intampla sa moara de ras...". In rest, soprana se aseamana unui vulcan in eruptie. Cu toate acestea, este alaturi trup si suflet de cei pe care-i iubeste. "Si atunci sunt de o infinita rabdare si de o extrema toleranta".

FOTO

LA TREI-PATRU ANI

VALORI. Mariana Nicolesco, vrajita de acordurile viorii lui Yehudi Menuhin, in Elvetia

IUBIRE SI PRIETENIE. Cu Radu Varia si renumitul creator de moda Lorin Azzarro, dupa un Recital la Versailles