Noblete - Modestie princiara

Printul Serban Ghica nu a cerut functii si onoruri, preferand sa duca o existenta discreta si modesta.

Pe la inceputul anilor ’90, alaturi de Corneliu Coposu, printre membrii fondatori ai PNTCD s-a aflat si printul Serban Ghica. Era considerat un senior al partidului, era unul dintre putinii oameni din anturajul lui Iuliu Maniu care supravietuise temnitelor comuniste.

Ajuns vicepresedinte al partidului si presedinte al organizatiei Capitalei, Serban (Bani) Ghica putea sa ajunga fara nici un efort senator sau chiar, dupa ce partidul sau a castigat alegerile, ministru. Nu a vrut nici un fel de demnitate publica, nici nu si-a plasat, ca alti colegi, intre 1996 si 2000, nepoti si rubedenii in functii oportune pentru facut bani. Modestul print si biografia sa absolut spectaculoasa ne-au suscitat interesul.

URMASUL BEIULUI. Familia princiara Ghica are mai multe ramuri. Bani Ghica se scoboara direct din Ion Ghica, scriitorul care, captand increderea puterii otomane, a ajuns, in 1854, guvernator (bei) al Insulei Samos. S-a nascut pe 25 martie 1919 si parintii, in ciuda averii familiei, s-au gandit sa-l indrepte spre o profesie practica. Dupa studii de inginerie facute la Bucuresti si la Birmingham, in Marea Britanie, in plin razboi, s-a decis sa se arunce in politica. A optat, in ciuda originii aristocratice care-l recomanda mai mult spre o cariera la liberali, pentru taranisti. Tatal sau era prieten cu Iuliu Maniu si l-a recomandat presedintelui PNT. In 1943, a fost inscris in partid si Maniu l-a dat pe mana a doi lideri ardeleni ai PNT, avocatul Ilie Lazar si Ghita Pop, sa-l formeze.

POLITICA SUBTERANA. In timpul regimului Antonescu, toate partidele erau scoase in afara legii. Cu toate astea, ele functionau subteran, iar autoritatile inchideau ochii. Ca sa-l puna la incercare, Ilie Lazar i-a dat lui Bani Ghica pe mana inca de la inceput una dintre circumscriptiile electorale (o subfiliala a unui sector) cele mai "grele" din Bucuresti. In anturajul lui Maniu s-a imprietenit si cu Corneliu Coposu, pe atunci un tanar foarte solid, care nu se dezlipea de Iuliu Maniu. Cei doi petreceau seri udate cu bautura si pline de discutii politice la carciumile Mon Jardin, Cina si La Ratoiul, unde, in ciuda razboiului, se gaseau de toate la preturi rezonabile.

TANAR. Serban Ghica in armata, cu putin inainte de a se lua la tranta cu comunistii

LOVITURA DE REZERVA. In august 1944, Bani Ghica a fost unul dintre putinii oameni care au aflat ca partidele istorice, comunistii si regele vor sa dea o lovitura de stat care sa-l rastoarne pe maresalul Ion Antonescu. Impreuna cu Ilie Lazar si alti intimi ai lui Maniu, printul Ghica a fost inclus intr-o celula de criza a PNT, al carei rol era sa intre in actiune daca lovitura de palat ar fi esuat. Daca maresalul scapa de arestare, celula trebuia sa mobilizeze membrii de partid si simpatizantii la un mare miting in Piata Palatului. Sub presiunea strazii, presat de catre rege si o parte din Armata, Antonescu ar fi fost obligat sa demisioneze ori sa incheie cat mai grabnic pace cu Aliatii. De asemenea, cei din celula aveau sarcina sa pregateasca o echipa care sa-i preia pe Antonesti (maresalul si Mihai Antonescu) dupa arestare si sa-i duca intr-un loc sigur. Din cauza unei balbe, echipa taranistilor a intarziat, iar regele sau generalul Sanatescu, cel care preluase sefia guvernului in seara zilei de 23 august 1944, i-a predat pe cei doi fosti demnitari unui comando format din chelneri comunisti de la Athenee Palace si Cina, condusi de Emil Bodnaras. Despre unul dintre chelnerii care l-a preluat pe Antonescu isi aminteste si printul Ghica: "Era unul Prosan, caruia eu ii dadeam bacsisuri grase la Cina. Se purta cu mine foarte deferent. Mai tarziu, cand eram detinut la Poarta Alba, am fost anuntati ca vine-n inspectie un mare general. M-am uitat mai bine la el, era tocmai Prosan. M-a recunoscut si m-a privit cu un aer distrat. Acum eu nu mai eram printul darnic, ci un amarat in zeghe, iar el era un erou al clasei muncitoare care avea drept de viata si de moarte asupra mea".

TRANZITIA, EPOCA BATAILOR. Imediat dupa rasturnarea lui Antonescu, Bani Ghica a fost numit vicepresedinte al filialei PNT din Sectorul 1 Galben al Capitalei. Comunistii, care se organizasera cu sprijin sovietic in bande inarmate cu bate sau chiar arme de foc, atacau peste tot oamenii partidelor istorice si voiau sa domine strada. Bani Ghica a participat la confruntari stradale, ajutat fiind si de faptul ca facuse multi ani rugby de performanta. Violentele au ajuns la apogeu in seara zilei de 8 noiembrie 1945, cand PNT si PNL au organizat un miting de ziua de nume a regelui Mihai. Bande de comunisti, condusi de Gheorghe Apostol, adusi cu camioanele din fabrici, au incercat sa sparga manifestatia. Din birourile secretarului de stat, comunist, de la Interne, Teohari Georgescu, s-a tras cu arme de foc asupra coloanelor de manifestanti. Au fost morti si raniti. Bani Ghica fusese unul dintre organizatorii mitingului. Din victima, a fost catalogat drept instigator la violenta de catre aparatul de represiune comunizat si s-a eliberat un mandat de arestare pe numele lui. A fost urmarit personal de catre Alexandru Nicolschi, numit in acea perioada seful Corpului Detectivilor din Siguranta Statului. Incoltit de agenti, a reusit sa scape dupa ce s-a refugiat la Missy Steyer, o frumoasa corespondenta de presa americana care statea la Athenee Palace, si a dat un cap in burta unui portar de la acelasi hotel, informator al Sigurantei. S-a ascuns vreme de cateva luni pe la prieteni, pana cand, sub presiunile anglo-americanilor, guvernul Groza a trebuit sa stopeze temporar procesul organizatorilor manifestatiei din 8 noiembrie. ’

46-’47: DEZASTRUL. In 1946, a candidat pe lista PNT pentru un post de deputat. In mod normal, ar fi trebuit sa fie ales. Numai ca, dupa o campanie electorala plina de violenta, comunistii au fraudat masiv si au inversat scorurile. Dl Ghica isi aduce aminte ca a prins personal mai multi membri PCR care aveau cate 100 de buletine de vot asupra lor. Atunci cand o parte a conducerii PNT s-a hotarat sa fuga cu un avion peste granita, in iulie 1947, printul Ghica era informat despre ce avea sa se intample. A incercat sa-i spuna lui Iuliu Maniu ca poate fi o inscenare, dar seful PNT avea incredere in oamenii care se oferisera sa organizeze fuga lui Ion Mihalache si a altor fruntasi taranisti. La scurt timp dupa ce fruntasii taranisti au fost arestati la Tamadau, a fost umflat si Bani Ghica de acasa.

PRIN PUSCARIE. A stat 6 ani la puscarie, fara sa fie judecat. L-au anchetat cu brutalitate Nicholschi si Gheorghe Pintilie, zis Pantiusa, sefii cei mari ai Securitatii. A trecut prin 7 puscarii si lagare de munca. La Canal, a fost pus sa faca munca fortata alaturi de Corneliu Coposu, care ii devenise cel mai bun prieten. Comandantul lagarului, Borcea, un ins foarte brutal, care se bucura de fiecare data cand mureau detinuti, le-a ordonat celor doi sa sape un sant sub un mal care statea sa se surpe. Un inginer civil, Ionescu-Calinesti, a avut curajul sa-l infrunte pe Borcea, i-a spus ca-i trimite la moarte. In timpul certei dintre inginer si comandantul lagarului, un turnator, Fucs, impreuna cu alti 7 lingai ai administratiei s-au oferit, din exces de zel, sa sape ei santul. Au fost scosi de sub pamant peste cateva zile.

HARTUITORII

Reusise la cativa ani dupa eliberarea din puscarie sa prinda un post de inginer la Buzau. In plus, organizase acolo o echipa foarte buna de rugby. Pana in 1989, securistii l-au convocat la interogatorii prin case conspirative. Ii interesa in general ce se intampla in mediul lui Corneliu Coposu, presiunea crestea in timpul unor vizite ale unor demnitari straini sau evenimente externe importante. Un interogatoriu, desfasurat intr-o casa conspirativa din Bucuresti, a tinut 3 saptamani. De zeci de ori i s-a propus sa devina informator si a refuzat: "Pentru ca i-am refuzat, mi-au facut tot felul de mizerii, de exemplu, cand echipa de rugby a plecat in cantonament in Bulgaria, mie nu mi-au dat voie sa merg".

DISCRETIE

Dupa 1990, printul Bani Ghica a acceptat doar functii in PNTCD, ca sa poata ajuta la reorganizarea partidului. Nu a vrut demnitati de stat si, dupa ce partidul sau a ajuns la putere, in 1996, a considerat ca si-a facut datoria si a vrut sa lase locul sau unor politicieni mai tineri. S-a retras cu discretie din viata publica in 1998 si traieste discret pe o strada linistita din Bucuresti.