Omul care invie masinile

Povestea incepe in Bucuresti, la sfarsitul anilor ’60, in selectul cartier Cotroceni. Mircea Filipciuc era pe atunci doar un adolescent pe care liceul il pregatea sa devina electronist. "Locuiam in mansarda de trei pe trei metri a unei vile, impreuna cu mama. In cartier, la cateva strazi de noi, locuia un batran - nea Ionita - care avea un atelier auto. Tinea acolo o adevarata comoara: una din fostele masini ale Printului Nicolae", isi aminteste Mircea Filipciuc. Limuzina decapotabila, una dintre cele mai reusite piese ale uzinelor americane Auburn, fabricata la inceputul anilor ’30, l-a fermecat definitiv pe tanarul Mircea. "Imi amintesc emotia cu care priveam masina aceea. Era formidabila! Cineva i-o adusese spre pastrare lui nea Ionita, iar acesta n-o restaurase, o lasase cum era, imbatranita cu aproape 40 de ani. Eu imi imaginam cum arata noua. «Era ceva deosebit!»", spune nea’ Mircea, cum il striga prietenii.

CU ROTILE MURDARE. S-a intors, cativa ani mai tarziu, dupa masina, dar n-a mai gasit-o. "Nu stiu ce s-a intamplat cu ea... Pacat!" spune cu amar. A mai avut ocazia sa vada masini de epoca in 1971, la turnarea filmului "Cu mainile curate", cand sub ochii lui au fost distruse cateva masini deosebit de valoroase, unele foarte rare. "Una dintre ele, dupa care mi-a parut extrem de rau, a fost un Mercedes Pullman din 1927-1928, o masina absolut impresionanta. In spatele Ministerului de Interne, unde era fostul sediu ACR, erau insiruite zeci de masini aduse de proprietari pentru a fi vazute de producatori. Erau inchiriate cu 100 de lei ziua sau cumparate pentru a fi distruse cu 10.000 de lei. O Dacie costa de cateva ori mai mult...", povesteste colectionarul. Cativa ani a uitat de limuzinele care-i luasera ochii. Se mutase si cu locuinta: acum statea la bloc, undeva intre Prelungirea Ferentari si soseaua Giurgiului, la periferia Bucurestiului.

Intr-o zi, prin 1976, a vazut in curtea unui vecin o masina care parea contemporana cu Auburn-ul Printului Nicolae. "Era un CitroIn Traction Avant Coup... (Faux Cabriolette) din 1937. Avea plafonul imbracat in vinilin, de-asta se numea Faux Cabriolette, adica Fals Cabriolette. In locul portbagajului avea o trapa care se deschidea, unde puteau sta doua persoane. Masina e acum in curte", spune nea Mircea.

CAMPION. Desi era intr-o stare avansata de degradare, masina l-a cucerit definitiv, mai ales prin forma neobisnuita. A achizitionat-o si a restaurat-o singur, terminand-o in septembrie 1984, cand a si inmatriculat-o. "Din cosul de gunoi in care o transformasera vecinii fostului proprietar am readus-o de unul singur la viata. Aveam prieteni, atat in tara cat si in strainatate, cei mai multi fosti vecini din Cotroceni, care imi trimiteau reviste de specialitate din strainatate, dupa care ma ghidam la restaurari", isi aminteste nea’ Mircea. "I-am dat 8.000 de lei si am mai platit vopseaua si toate celelalte materiale. Cu banii, fostul proprietar si-a cumparat un Fiat 1100", spune Mircea Filipciuc.

In paralel, a inceput sa lucreze ca mecanic auto, castigand, dupa cum spune, sume frumoase. Pana la Revolutie a mai achizitionat doua masini de epoca - un Ford din 1927 si un Ford Coup... cu doua usi, iar prietenii sai au inceput sa se molipseasca de la el, cumparand la randul lor astfel de vehicule. "Se gaseau ca si acum unde nu te asteptai. La batrani, la vechi conace, pe campuri, in sate. Asa am gasit langa Pitesti un Chrysler Imperial, limuzina maresalului Antonescu. Cu masinile mele am devenit de cateva ori campion national la categoria vehicule de epoca si am strans cateva rafturi de trofee. Continuu sa colectionez, nu ma vindec!"

CREZ

"Dintotdeauna am considerat ca menirea mea este sa salvez aceste vehicule. Este extraordinar sa le vezi revenind la viata, uneori dupa ce atunci cand le gaseam erau intr-o stare deplorabila. Sunt membru fondator la trei cluburi de autoturisme de epoca. Marea problema este ca in statutul de functionare sunt incluse masinile mai vechi de 30 de ani si care nu se mai fabrica. Deci si Dacia 1300 sau Fiat 1100. Incercam sa facem ceva sa schimbam acest lucru" - Mircea Filipciuc, colectionar de automobile de epoca

MASINI DE LEGIONARI

In 1984 a gasit o comoara. "Printr-un unchi al sotiei, care lucra in militie, a obtinut un registru cu arhiva masinilor care trecusera prin serviciul circulatie pana in anul 1981. Pana in 1940 fusesera inmatriculate 786 de masini. La jumatatea anilor ’80, cand Ceausescu a interzis inmatricularea «masinilor de legionari», asa cum credea el ca sunt masinile de epoca. Asa vazuse el in filmele lui Sergiu Nicolaescu: legionarii veneau pe masini din astea si ii impuscau pe legionari. Mergea si atunci cu spagute, si asa am reusit sa inmatriculez masinile. Problemele reale erau cu o firma - Terra - care lua pe nimic vehiculele si le vindea afara pe bani grei. Nicusor Ceausescu era bagat in aceasta firma", spune colectionarul.

IMPOZITUL UCIGATOR

Marea problema a colectionarilor de masini de epoca este impozitul prea mare. Desi vehiculele sunt folosite cateva zile pe an, proprietarii nu beneficiaza de reduceri la platirea taxelor. "Nu se aplica masuri nici in cazul celor care au mai multe exemplare, adica sunt colectionari. In strainatate esti incurajat, primesti reduceri care te ajuta sa-ti ingrijesti colectia sau chiar s-o imbogatesti. Companiile de asigurari alearga dupa tine sa-ti propuna contracte si sa te foloseasca drept exemplu. La noi, pe nimeni nu intereseaza nimic!", spune cu amaraciune Mircea Filipciuc.

FOTO

PERFORMANTA. Masinile lui nea Mircea au participat la festivaluri si au aparut in filme si reclame

COLECTIE. Nea Mircea si-a construit la marginea Bucurestiului un atelier in care restaureaza autoturisme vechi