Paznic peste opt morminte

APUSENI - In Vata de jos exista cel mai mic cimitir din tara Vata de Jos e un sat pur romanesc din creierul Apusenilor. La un moment dat a fost si o statiune balneo-climaterica de notorietate. Nimanui nu i-ar fi trecut prin cap ca aici a existat o miniscula comunitate evreiasca, care a lasat in urma un cimitir. Cu atat mai putin ca "spatiul de veci" al evreilor are si un paznic.

CERBER. Nea Maciu Roman, paznicul care e platit in fructe pentru tuica

8 MORMINTE. Locul de inhumare a evreilor din Vata, probabil cel mai mic cimitir din tara

Cand am ajuns in sat era o liniste de se auzea de la un capat la altul cand stranutai si un frig de plesnea carburatorul. Am descins direct la carciuma, sa ne incalzim. Aici, vreo patru insi jucau 66 cu carti unguresti. Un al cincelea era chibit, raspundea la numele de Poro si era port-bohneur, fiindca jucatorii, atunci cand umflau cu "tromful" mana de pe masa, il mangaiau pe caciula soioasa. Jucatorii nu tranteau decat un "tulai doamnie" cand castigau sau un "masa" scurt cand trebuiau sa dea un rand fiindca pierdusera. La o alta masa sedeau intelectualii locali, in numar de doi, care vorbeau cu accent ardelenesc despre incalzirea globala si efectele ei asupra satului Vata, sorbind tacticos din niste pahare cu tarie. La un moment dat a aparut un tip compus din cizme de cauciuc, punga de plastic plina din care ieseau niste "carnat" si un ditamai cutitul ("io-te, no ii zolinghen, mintenas va tai, nime’ n-are scula d-asta ca a me, al mai bun otel"). Personajul era beat cleste si suparat pe lume, dar avea texte interesante: "Tot ii chici! Sunteti naspa si chici! Io is semeseriasu’ si va tai pe toti, no!". Dupa care mandru de cate neologisme stie, izbucnea in ras. Fiindca se clatina cu cutitul in mana si ne era teama sa nu patim un accident de munca ne-am tras la masa intelectualilor, unde am fost linistiti: "Ii baiat numa-numa, face al mai bun carnat, da’ s-o imbatat ca o taiet porcu’. Nu ii problema, ase face el". La masa la care ne-am refugiat am dat peste dom’ profesor, un personaj respectat in sat si peste Maciu Roman, care si-a rezumat viata: "Am fost merceolog-contabil la cooperatie, da’ amu m-am pensionat. In plus, am grija de cimitirul evreiesc de aci. Asa ma mai descurc io cu sotia, ca avem pensii mici si copiii is dusi la Deva".

OPT MORMINTE. L-am cautat a doua zi la locul de munca, plasat convenabil chiar langa casa lui Maciu Roman. Acesta nu are decat de trecut drumul. Cainele batranului e obisnuit sa latre si cand vede ca se apropie cineva de cimitirul evreiesc, care e de fapt un spatiu minuscul, parcelat, in cadrul cimitirului crestin-ortodox. Sunt opt morminte si tot atatia pomi fructiferi. Pe cele opt monumente funerare sunt scrise trei nume de familie: Bercovici, Klein si Balogh. Cele mai multe pietre funerare sunt inscriptionate in maghiara, care devenise limba materna pentru multi dintre evreii din Ardeal. Doar doua sunt bilingve, in maghiara si ebraica. Maciu Roman ne-a explicat cum au ajuns evreii aici: "Io is nascut numa’ pe 13 februarie 1939, da’ stiu de la mosii mei ce o fost cu evreii. Pe la 1850 si ceva se deschisesera prin zona asta, in jur, multe exploatari miniere. Minerii se si asezasera aci in comuna si se si facuse loc de targ. Erau trei comercianti mari, la mare concurenta: Gurban, care era roman, si Olbrecht si Bercovici, evrei. Se tinea la mare concurenta, da’ nu se urau intre ei. Concurenta s-a tinut in familii pana la al doilea razboi. Evreii si-or adus si alte neamuri. Or murit aci vreo 10 evrei care is inmormantati aci. Restu’ s-or dus la Deva si dupa aia la Palestina. Ultimu’ o murit prin anii ’70, era batranu’ Klein, ii zaceam Klein-bacsi, care nu o vrut sa plece zacea ca aici s-o nascut, aci moare. Avea casa frumoasa mosu’, da’ nu o avut rude si nici nu are amu monument de piatra. Io am fost coleg de scoala cu nepotu’ lu’ dom’ Izidor, care o fost al mai bogat om din Vata, avea avere de-ti sta mintea-n loc. Domnu’ Pista, fiu’ lu’ dom Izidor, inca mai traieste la Palestina, ii tare batran".

SCROAFELE, IZIDOR SI APA TERMALA. Am vrut sa aflam cum se imbogatise Izidor Bercovici, care, daca e sa ne luam dupa inscriptia de pe piatra tombala, a murit in 1928. Maciu are o explicatie: "O fost un om dastept. Pe la 1880 si ceva o vazut ca scroafele gestante de la mosii nostri, iarna, se duc si sad cu burta numa-ntr-un loc anume unde erau niste boscheti mari. S-o dus dupe scroafe, o vazut ca pamantu-i mai cald, o sapat si o dat de apa termala. O adus specialisti tocma’ de la Budapesta, or facut analize si or vazut ca apa ii buna la sanatate. O adus iar ingineri si arhitecti care or facut chiosc cu muzica, o adus orchestra de la Deva, o facut baza de bai si o facut buna publicitate, de venea lume dan tot fostul Imperiu Austro-Ungar. Cimitiru’ asta l-o facut tot el, o cumparat locu’ de la strabunica-miu care avea pamanturi aci".

Si acum la Vata se face ceva turism. Sunt cateva pensiuni, ba chiar, in urma cu cativa ani, printr-o manevra de dinainte de privatizare, RomTelecom a construit aici un hotel de patru stele, cu sauna si piscina care sta destul de gol. Vorba lui nea Maciu, lipseste "o buna publicitate".

TUICA DIN CIMITIR. Am vorbit despre ce presupune activitatea de paznic peste opt morminte si, bineinteles, ce iese din asta: "No, am grija sa nu intre animalele, sa nu cada chietrile, sa nu vina derbedei p-aci sa profaneze, cum am vazut io la televizor ca se intampla pe la dumniavoastra la Bucuresti. Am mai carpit gardul si amu’ fac demersuri la comunitatea lor dan Deva si la primarie sa betonam p-aci mormintele, ca-i terenu-n panta si se pot surpa de la ploae". Cat despre plata, "e cam de rahat": "O data pe an vin de la Deva in inspectie, de la ei, se uita, vad ca-i totu-n ordine si curatenie si mai imi lasa ceva bani, asa, da’ putini, domnu’ mieu. Mai bine o fost cand or venit urmasii de la Palestina, da’s ani in sir de cand n-or trecut p-aci, ca amu-s si ei omini batrani". Fiindca are pensie mica si e o fire intreprinzatoare, Maciu a ajuns sa faca un fel de contract barther cu evreii din Deva. Fiindca are grija de cimitir, poate sa coseasca iarba din incinta si sa o dea la animale si sa culeaga tot ce produc cei opt meri si pruni plantati printre locurile de veci. Fiindca a avut probleme cardiace, a stat in spital si a reusit sa se lase de fumat, Maciu Roman considera ca isi poate permite din cand in cand cate o tuica pe care o produce in regie proprie, din recolta cimitirului. Dar si pe asta o bea cu masura si fiindca e un om pios, gandindu-se la sufletul lui Izidor Bercovici, cel care a urmarit scroafele.

SCROAFELE

"Pe la 1880 si ceva Izidor o vazut ca scroafele gestante de la mosii nostri, iarna, se duc si sad cu burta numa-ntr-un loc anume unde erau niste boscheti mari. S-o dus dupe scroafe, o vazut ca-i pamantul mai cald, o sapat si o dat de apa termala" - Maciu Roman despre cum a fost gasita apa termala

ULTIMUL

"Ultimu’ evreu din Vata o murit prin anii ’70, era batranu’ Klein, ii ziceam Klein-bacsi, nu o vrut sa plece, zacea ca aci s-a nascut, aci moare. Avea casa frumoasa mosu’, da’ nu o avut rude si nici nu are amu monument de piatra" - Maciu Roman despre Klein-bacsi, ultimul evreu care a trait in Vata