"Sarpele cu ochelari"

Tudorel Butoi, fostul psiholog criminalist al Politiei Romane, este cel care a pus bazele intregului sistem de experti in tehnica poligraf la noi in tara. Numarul celor pe care i-a testat cu detectorul de minciuni depaseste 30.000. Numarul criminalilor dovediti se ridica la 117.

A venit pe lume acum 56 de ani si a crescut in satul Taranoaia, Mehedinti, alaturi de sapa si plug. Bunica l-a invatat ce inseamna sa trudesti pana iti intra sudoarea in ochi. Nu a fost un elev stralucit, a fost mereu "cel mai bun dintre ultimii", dar pune acest lucru pe seama situatiei materiale precare si a ghinionului. A ratat examenele de admitere in scoala gimnaziala, la liceu si la facultate. "Parintii nu m-au descurajat insa niciodata, ceea ce mi-a dat un sentiment de revansa foarte puternic".

PRIMA IUBIRE. A facut armata la Marina, doi ani, din care unul l-a petrecut pe un vas de graniceri, vomitand de-i ieseau ochii din cap. Soldat exemplar, printr-un ordin al Ministerului Apararii Nationale i s-a permis sa dea examen la Facultatea de Psihologie din Bucuresti. A intrat al saselea, din 28 de locuri pe tara. In carnetul sau de student cautai cu lupa notele de 9, iar acest lucru s-a vazut la absolvire, cand a terminat al treilea din promotia sa.

A urmat si prima iubire, o dezamagire, pe care Butoi o povesteste si in ziua de astazi cu aceeasi suparare cu care a trait-o atunci: "M-am indragostit de o tipa care m-a inselat cu primul venit, la prima absenta. Doar ce imi vandusem hainele de piele castigate la pocher, ca sa ne putem bucura de studentie", spune psihologul cu privirea pierduta in culoarea gri a mesei la care sta.

A primit repartitie intr-un cabinet de explorari neuropsihice pentru sportivi de performanta. "O chestie foarte eleganta. Organismul sportivilor iti ofera o sfera foarte frumoasa de cercetare, pentru ca implica impingerea performantelor la limite", explica el. Si-a facut stagiatura in acest cabinet, a cunoscut marii sportivi ai tarii cu care a ramas prieten si in ziua de astazi.

FASCINATIE. In 1972, un ins i-a batut la usa si i-a spus ca poate ajunge psiholog criminalist. "Nu m-am aruncat cu capul inainte. Nu prea ma impacam eu cu Militia. Vindeam cafea, haine, Rexona, jucam barbut. Nu realizam ca ei numeau asta specula. Ma cam alergau cei in uniforma, ma tot mutam mereu", povesteste Butoi zambind. A fost dus insa sa viziteze Institutul de Criminalistica. "Mergeam ca intr-un vis. Din fiecare camera ieseam fascinat. Oamenii purtau halate albe, curate, iar fiecare avea scris in piept: doctor, antropolog, psiholog. Am ramas mut de admiratie, fascinat de o zona pe care nu o cunosteam si am acceptat sa ajung psiholog criminalist."

Butoi trebuia sa se ocupe de aducerea in tara a poligrafului, lucru imposibil, deoarece americanii refuzau sa vanda astfel de aparate statelor aflate dincolo de Cortina de Fier. Fara obiectul muncii, el a facut ordine in biblioteca Institutului de Criminalistica si in arhive. Citea foarte mult, aprofunda domenii tangente psihologiei criminalistice, precum medicina legala. "Era impresionant sa tii in mana tratate de Mina Minovici, dar la 28 de ani nu-mi era de ajuns", explica Butoi si multumeste directorului de atunci al institutului, generalul Ion Anghelescu, care l-a detasat la Politia Capitalei, la serviciul Diverse.

POLITIST DE STRADA. In anii ce au urmat, Butoi s-a batut cu hotii de buzunare din Bucuresti. Pleca la sase dimineata prin tramvaie, iar de prindea un talhar, "ii dadea o palma de adormea". Nici el nu scapa nesifonat, isi schimba ochelarii o data pe saptamana. Alerga curve, smecheri, hoti si schimbatori de valuta. Bunele rezultate in munca l-au transferat la serviciul Talharii, "departamentul cu cel mai ridicat indice de periculozitate, pentru ca ai de a face cu oameni instabili mintal, care opereaza pe strada si pe care nu ai de unde sa-i iei fara o retea de informatori bine pusa la punct".

Era imediat dupa 1980 cand Butoi, acum in departamentul Omor, a participat la identificarea si capturarea unui pusti ce impuscase, in noaptea de Anul Nou, atasatul comercial al Iugoslaviei. Cand a predat raportul criminalistic partii sarbe, psihologul s-a plans de "situatia de copil pribeag" pe care o avea in Politia Capitalei. Iugoslavii i-au spus ca pot cumpara poligrafe de la japonezi si l-au invitat sa faca specializare in tara lor pentru a sti sa lucreze cu astfel de aparate. "Am stat opt luni, as fi vrut sa stau trei ani", spune psihologul si iar isi coboara ganditor privirea in griul mesei.

POLIGRAF. De la japonezi au fost cumparate patru detectoare, de performanta medie, care explorau doar trei canale: puls, respiratie si biocurenti. Nu s-a permis folosirea poligrafului pentru anchetele aflate atunci in curs, ci doar pentru cauzele vechi, inca nerezolvate. Butoi s-a intors la Institutul de Criminalistica si a batut tara in lung si-n lat, cu detectorul dupa el. Crime si violuri vechi de peste cinci ani cadeau acum ca smochinele coapte. A ramas celebru pentru descoperirea unui criminal, la 11 ani dupa ce acesta savarsise fapta. Era atat de persuasiv cu cei care-i treceau pragul pentru a fi interogati, incat colegii i-au spus "Sarpele cu ochelari". Sau "Doctorul", pentru ca era singurul din militie care purta halat alb.

Psihologul a creat mai tarziu laboratoare interjudetene pentru testele cu detectorul, la Iasi, la Cluj, la Constanta si la Timisoara. Si-a creat o echipa de experti si insista sa mentioneze ca printre ei "n-a existat nici un nepot, nici un fiu si nici o spaga, cum se face astazi. De asta avem Politia asta, partial incompetenta si corupta", ia foc Butoi.

PROFESOR SI SCRIITOR. In 1984, Butoi s-a transferat din nou la Politia Capitalei. Munca ii rapise timpul pe care ar fi putut sa-l petreaca alaturi de familia sa. "Se umpluse paharul. Eu nici macar nu am amintiri din copilaria fiilor mei, doar detalii palide". In acelasi an, americanii trimit doua detectoare moderne, cu cinci canale. Butoi creeaza cu ajutorul colegilor sai un alt cabinet de operare a poligrafului, pe raza Bucurestiului si a Sectorului Agricol Ilfov. "Acum nu mai cutreieram Romania. M-am apucat de valorificarea teoretica a practicii".

Psihologul a scris cursuri universitare de psihologie judiciara, 14 lucrari de specialitate, despre criminali in serie, femei ucigase, crime sub lupa detectorului si despre paradoxul suicidului. In 2003 a scris un tratat de psihologie judiciara, iar in 2004 primul curs universitar de victimologie. A fost pe rand asistent universitar, lector si apoi conferentiar. A facut Facultatea de Drept, si-a luat masteratul in Stiinte penale si criminalistica, iar apoi doctoratul in psihologie judiciara. A iesit la pensie acum patru ani, mai mult din orgoliu, voia sa se retraga la o anumita performanta. In plus, il fascina detectivistica privata. De aceea, in prezent este angajat al unei agentii internationale de investigatii si prodecan al Facultatii Spiru Haret. Tine legatura cu fostii colegi: de doua ori pe saptamana le ofera consiliere psihica, pentru ca vrea "sa avem o politie curata si cinstita".

Nu duce lipsa de bani. Are o pensie de 12.500.000 de lei si prin celelalte activitati isi tripleaza suma. Isi doreste, ca orice om, sanatate si sa se reintoarca "in natura", de unde a plecat.

EXPERIENTA

"Fiinta umana e imprevizibila, condusa de legile hazardului. In ritmul asta al evolutiei, omul e cea mai mare javra. Se intinde intre sublim si toleranta, intre inger si demon, credinta si pacat. Cine are incredere in om e un mare prost. Asta gandesc dupa atatia ani de meserie" - Tudorel Butoi, psiholog criminalist

DRAGOSTE DE CUPLU, CA LA ITALIENI

Tudorel Butoi s-a insurat in 1970, cu Nicole, pe care a cunoscut-o pe cand isi facea stagiatura intr-un cabinet medical de neuropsihiatrie. Are cu ea doi copii, acum mari, la casele lor. Alexandru, 28 de ani, este medic, iar Ioana, 26 de ani, a ajuns avocat. "Sotia ar fi putut sa fie curva, iar copiii niste drogati. Dar Nicole a fost o mama devotata si o sotie exceptionala."

Dragostea lor a fost "ca o lovitura care te nauceste. Am spus: ea este! Ne-am iubit ca italienii, pe un fond de gelozie reciproca, cu o constanta teribila, care a fost compatibilitatea sufleteasca. Acum avem o relatie de prietenie, a disparut relatia de erotism exacerbat", se confeseaza psihologul.