Sef de promotie in carucior cu rotile

Marturisirile din carucior ale unui tanar de 25 de ani care nu mai poate alerga sau dansa iti da fiori de neputinta in fata destinului care loveste cu forta cateodata dincolo de puterile unui om. Nu este cazul lui Razvan Iordache. Pentru el viata nu s-a oprit atunci cand picioarele au incetat sa-l ajute.

Are 25 de ani si pana in 1995 a fost un copil si un adolescent normal, vioi, plin de energie, ghidus. Alerga, se plimba, inota, facea atletism. La un moment dat, toate acestea au disparut. Baiatul plin de viata a suferit un accident in urma caruia a paralizat total, de la gat in jos. Multi au crezut ca totul s-a sfarsit. A continuat insa liceul, a facut facultatea, unde a terminat ca sef de promotie, a facut mari eforturi pentru o recuperare integrala. Acum, tanarul lucreaza impreuna cu un medic de la Poiana Campina la un aparat care ar putea sa-i redea mobilitatea dorita.

NENOROCIREA. Razvan Gabriel Iordache este din Campina. Pe cand era elev la Liceul Dimitrie Cantemir din Breaza a suferit un cumplit accident, care avea sa-i schimbe radical viata. "A cazut de pe pod. Voia sa sara in apa, cum faceau si ceilalti prieteni cu care se afla pe pod. Din nenorocire, el a avut ghinion. Am fost atunci ingroziti, disperati, pierduti. Ne-au incercat o serie de sentimente. Numai cine a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga. Probabil ca toti cei care patesc astfel de lucruri isi pun intrebarea aceasta, "De ce?", dar pur si simplu nu pot intelege... Singurul nostru copil! Cum sa admiti ca i se poate intampla ceva rau? Era un copil bun, era inteligent, era capabil, invata foarte bine. De ce ni se intamplase tocmai noua asa ceva? Am suferit ingrozitor!", povesteste inca indurerata mama lui, Elena Iordache.

In urma accidentului, adolescentul a paralizat total de la gat in jos, dar puterea familiei de a trece peste durere a venit, asa cum poate nu credea in prima clipa, chiar de la Razvan. "El a avut un moral extraordinar. El ne-a incurajat, el ne-a spus in fiece moment ca va fi bine, el nu ne-a lasat sa ne pierdem increderea si speranta. Ne-a spus ca va fi bine, ca intr-o zi va putea sa mearga din nou, sa se miste, sa fie ca inainte. L-am crezut. Si, in parte, miracolul s-a produs. Ne-am temut pentru viata lui. Asa cum numai parintii care isi cresc cu grija si drag copiii pot s-o faca. Si Dumnezeu a vrut sa invinga intr-o buna masura boala".

Razvan zambeste. Are un tonus extraordinar, care se simte din prima clipa a legarii dialogului. "Am credinta ca se va intampla o minune si voi reveni un om normal. Un om care poate face orice, care nu e scos din obiectivul vietii, care nu e cantonat intr-un carucior cu rotile. Stiu ca inteligenta unui om nu sta in doua picioare, dar se sprijina pe ele", spune el. "Dumnezeu nu m-a parasit. Sunt optimist si puternic. Nu ma las coplesit. Poate ca sunt un invingator". Razvan a terminat Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universitatii de Petrol si Gaze din Ploiesti, sectia Management. A fost sef de promotie, cu media 9,84.

AJUTORUL MAMEI. "Drumul meu a fost presarat cu persoane extraordinare. Le multumesc ca au fost atat de bune cu mine", spune tanarul si intr-o clipa intelegi ca, pentru un om ca el, cei din jurul lui au un rol important pentru a-l ajuta sa reziste in continuare. Razvan a avut o sansa in plus pentru ca niciodata colegii si profesorii nu l-au tratat ca pe un infirm. "Pentru ei, toti, eu am fost un om normal. Acest lucru a contribuit mult la a avea un moral bun. S-au purtat cu mine firesc. Asa cum se purtau si intre ei. Nu conta ca eu veneam la examene in carucior, adus de parinti, ca se chinuiau bietii de ei cu mine sa ma duca in sala, sa ma urce in masina... Conta doar ca eram colegul si prietenul sau studentul lor". Mama lui Razvan a renuntat la serviciul de contabila la Uzina Petroutilaj ca sa poata sa aiba grija de el. "A fost cea care imi scria cursurile, cea care stia dintr-o privire ce-mi trebuie si de ce am nevoie. Tata trebuia sa aiba un loc de munca, altminteri nu am fi putut sa traim".

RECUPERARE MIRACULOASA. Razvan vede si partea buna a ceea ce i s-a intamplat: "Norocul meu a fost ca, desi am avut un traumatism vertebro-medular, nu am avut si sectiune medulara". A inceput recuperarea la Spitalul Poiana Campina, impreuna cu profesorul Decebal Mehedinti. "Omul acesta a facut minuni cu mine. Mai apoi am fost pentru doua luni la recuperare si intr-o clinica din Berlin. Era acolo un aparat, cu ajutorul caruia eu reuseam sa merg, sa-mi misc membrele, sa simt. Datorita lui, dar si eforturilor supraomenesti ale profesorului Mehedinti, acum mi-am recuperat simturile, imi pot misca bratele in proportie de 90 la suta, mai putin degetele de la maini. Pot sta in picioare sustinut si pot schita cativa pasi cu ajutorul unui cadru pe care sa-mi las greutatea. Cred ca e o batalie castigata".

Dovada ca Razvan nu se lasa doborat nici o clipa este faptul ca, atunci cand s-a intors din Germania, i-a intrat in cap ca un aparat ca cel pe care a lucrat la Berlin trebuie sa ajunga si la Campina. "Ar fi si un real progres pentru medicina romaneasca. Cu siguranta ar ajuta si alte persoane aflate in acelasi impas ca si mine care ar reusi sa se recupereze", spune tanarul insufletit. "Am incercat, profesorul Mehedinti si cu mine, sa facem un aparat ca cel de acolo. Cu ajutorul unor specialisti din Bucuresti aparatul poate fi realizat. Ne trebuie, insa, 280 milioane de lei ca sa-l facem".

CONT PENTRU RAZVAN

La inceput, familia Iordache a ezitat sa recurga la ajutorul celor din jur sau al unor oameni care nu erau direct afectati de durerea lor. A vrut sa faca totul prin propriile puteri. Apoi a luat in calcul faptul ca tanarul ar putea sa redevina un om normal si acest deziderat a atarnat mai mult in balanta decat orgo-liul, rusinea, vanitatea. Se consoleaza cu ideea ca un aparat ca cel pe care incearca acum sa-l achizitioneze i-ar ajuta si pe alti tineri. Razvan are deschis la Campina la Banca Comerciala Romana un cont in lei 459002849001, iar cei care vor sa-l contacteze il pot suna la numarul: 0744. 65.07.51.

PLANURI

Poate sunt inca surprinsa de tonusul lui Razvan, poate astept sa continue cu exact cuvintele pe care mi le spune: "Am multe de facut, daca ma fac bine. Imi doresc sa fiu un bun manager, asa cum m-am pregatit sa fiu. Vreau sa ma plimb, sa parcurg pe jos toate imprejurimile, sa dansez, sa alerg pe stadion, asa cum alergam inainte de accident. Mai imi doresc sa fiu cu prietena mea, Ema, o fata cu un suflet minunat, un om adevarat. Ema nu are nici un handicap, e normala, ca voi toti, e inteligenta, frumoasa, buna, isteata, provine dintr-o familie organizata. Ar fi putut sa aiba orice prieten, dar ea m-a ales pe mine. Este studenta la Drept, la Brasov. M-am si angajat de cateva saptamani, la o firma din Floresti, ca economist, unde sef imi este un coleg de facultate, Georgescu. Vreau si pot sa fiu util. Am si pot sa ofer multe celor din jur."

DORINTA

"Am niste parinti minunati. Sunt niste oameni exraordinari. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi i-a daruit. Ma rog mereu pentru sanatatea lor. Vreau sa fie langa mine cand voi reusi sa merg. E ca si cum as invata din nou sa fac primii pasi. Eu voi fi, cu siguranta, emotionat, dar ei vor pluti de fericire!" - Razvan Iordache