Slagare rapuse de boala Parkinson

15 Sep 2004 • 00:00

Cornel Constantiniu este cantaretul care a luminat cu slagarele sale tineretile si copilariile romanilor de pretutindeni, pana cand, dupa Revolutie, s-a imbolnavit de Parkinson. Nu se poate lupta cu boala, este incurabila, dar isi doreste sa revina pe scena, pentru ca a oferi bucurie prin cantec il face fericit. Fericirea costa insa 40.000 de euro.

IOANA MOLDOVEANU

Cornel Constantiniu ne-a condus in apartamentul sau din centrul Capitalei cu pasi mici si tremuranzi, sprijinindu-se de pereti si spatarele scaunelor. Are 59 de ani, iar de 14 are Parkinson. Boala i-a incetinit toate miscarile. Duce cu greu un pahar cu apa la gura si inghite doua pastile din zecile care reprezinta doza de medicamente pe doua zile.

VISUL SAU, SCENA. De mic, visul sau a fost scena. Prima data a jucat la 11 ani, alaturi de fratele sau geaman, Mircea, in "Print si cersetor". Regizorul a vrut ca doi copii sa interpreteze rolurile principale, iar piesa a avut un succes rasunator: un an si jumatate s-a jucat cu casa inchisa. Mai tarziu, Constantiniu a urmat cursurile Institutului de Teatru "I.L. Caragiale", unde a intalnit-o pe sotia sa, Domnita. "Nu era o persoana comunicativa, m-a atras misterul. Ea juca roluri grele, eu eram cu zambetul pe buze. Ma credea un neserios, dar am cucerit-o", isi aduce aminte cu nostalgie Constantiniu. S-au casatorit in anul intai, spre disperarea maestrului Fintesteanu, care considera ca astfel studentii sai nu vor mai fi total dedicati actoriei. Constantiniu si-a mai suparat profesorul cand a inceput "sa cocheteze" cu muzica usoara. Fintesteanu a recunoscut apoi ca e mai greu sa cuceresti o sala intreaga in 3 minute, cat tine o melodie, decat in trei ore, cat joci o piesa.

PREMII. Dupa terminarea facultatii a jucat doi ani pe scena Teatrului "Vasile Alecsandri" din Iasi. Inima publicului a cucerit-o insa cu vocea, in 1969, cand a castigat concursul "Steaua fara nume". "Pacat ca nu mai exista acest concurs, a lansat multe vedete, pe Dan Spataru, pe Corina Chiriacâ¦", povesteste cu parere de rau fostul actor. A urmat marele premiu de interpretare de la Mamaia, in 1971. L-a impartit cu Dida Dragan, juriul n-a putut sa aleaga intre cei doi. Restul a venit de la sine: emisiuni tv, imprimari la Electrecord, spectacole de varietati in tara si in statele comuniste. Securitatea nu i-a dat voie sa cante in Occident, pentru ca fratele sau, Mircea, fugise din tara in Africa de Sud. Constantiniu condamna vremurile, spune ca asta i-a infranat afirmarea pe scena internationala. Din spectacolele pe care le-a dat nu poate uita turneul din Rusia, in 1974, alaturi de Dan Spataru. Atunci, sotia lui Spataru a dat nastere unei fetite, iar la o saptamana, sotia lui Constantiniu i-a oferit acestuia un baietel, pe Alexandru, care acum isi da doctoratul in matematica in Germania. "Cand m-am intors acasa am gasit in loc de o viitoare mama, o balerina si o mogaldeata." Cantaretul mai are un baiat, pe Mihai, care studiaza pentru a ajunge regizor. Intors in tara, Constantiniu a jucat cativa ani la Teatrul de revista si drama "Ion Vasilescu" din judetul Ilfov. A renuntat atunci cand Ceausescu a mutat teatrul in jurisdictia judetului Giurgiu.

BOALA, CA RUGINA. "In â89 a venit nenorocirea, m-a dat peste cap. Am vazut cum se intorc toate cu fundul in sus. Eram obisnuit sa ma sune textieri, compozitori; nu ma mai cauta nimeni. Eu eram prea orgolios sa-i caut pe ei, prea orgolios sa-mi vand apartamentul ca sa fac un clip", motiveaza Constantiniu cauza declansarii bolii sale. "Imposibilitatea de a ma adapta la noua mentalitate a contribuit la macinarea mea interioara. M-am simtit inutil."

In 1999, pe cand se afla in vizita la fratele sau in Africa de Sud, la Cape Town, a suferit o interventie chirurgicala pe creier. Asa a scapat de tremurul mainilor, dar "boala asta e ca rugina", acum i-a coborat in picioare. Doctorii romani i-au spus ca nu au nici experienta si nici aparatura necesara pentru a-l opera si l-au sfatuit sa se duca la Viena. Are nevoie de un neurosimulator, un aparat ce face legatura intre creier si sistemul nervos. Acesta este implantat deasupra inimii si conectat la creier prin doua fire ce-i trec pe sub piele. Este prea scump insa, toata operatia costa 40.000 de euro. Numai ziua de spitalizare este 1.000 de euro. In prezent, medicamentele tin locul acestui aparat, dar l-au distrus hormonal, nu doarme noaptea deloc, spune Constantiniu.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Tot ce-si mai doreste de la viata este sa se insanatoseasca. "Nu vreau sa recuperez cei 14 ani de boala, dar am o datorie fata de public sa revin pe scena. Vreau sa cant din nou. Vocea nu mi-a luat-o nimeni", spune tremurand de emotie Constantiniu.

POVESTEA DEMNITATII

S-a scris mult in ultimul an despre ajutorul de care are nevoie Constantiniu. Din aceasta cauza, multi l-au acuzat de lipsa de demnitate, spune Domnita, sotia cantaretului. "9 ani din 10, nimeni nu a stiut de gravitatea bolii lui Cornel. Nu poti fi muritor de rand si sa vorbesti de demnitate absoluta. De asta vorbesc doar sfintii, cum a fost preotul Galeriu", spune ea si ne roaga sa consemnam aceste vorbe pentru "a nu se mai spune de Cornel ca se vaita". Cu lacrimi in glas ne povesteste de sotul ei care doarme intre dozele de medicamente, "iar acela nu e somn, e mai mult lesin", caci durerea nu-i da pace.

AGASAT DE SECURITATE

Pentru a-si putea canta slagarele, Constantiniu era nevoit ca la doua melodii sa cante una prin care sa laude tara si partidul. "Daca refuzam, imi luau atestatul, ma desfiintau." Isi aduce aminte cum un tip mic si chelios l-a acostat odata in centrul Bucurestiului si l-a dus intr-o garsoniera sa stea de vorba. I-a zis ca se ocupa de artisti, dar era de la Securitate. I-a oferit un sprit atunci cand Constantiniu a refuzat sa bea un pahar de votca din geanta sa diplomat si l-a intrebat de fratele sau din Africa de Sud si de cumnatul sau de la Londra. "De cate ori veneam din turnee trebuia sa spun pana si ce am mancat si am baut acolo."

Constantiniu si-a vazut cele doua dosare pe care le are la CNSAS si povesteste cum colegi de-ai sai din Teatrul "Vasilescu" ii faceau rapoarte la Securitate ca vine cu masina particulara la serviciu, ca pleaca in tromba si ca lasa florile primite la spectacol in cabina. "Am trait in aceasta teroare pana in â78", cand cineva de la pasapoarte a girat pentru el la Securitate si i-au permis sa se duca la un festival de muzica usoara in Turcia. "Omul acela mi-a ramas prieten si-i voi fi recunoscator pe viata", spune cantaretul.

A fost singura data insa cand Constantiniu a cantat intr-o tara necomunista. "Din cauza absentei de pe scenele occidentale am pierdut enorm. Puteam sa iau premii in Italia in Franta, dar mi-au taiat aripile. Daca Aurelian Andreescu ar fi trait in vest, Tom Jones i-ar fi facut pantofii", spune suparat cantaretul.