Paneth Farka a adus Romaniei peste 50 de medalii de aur la ping-pong. Dragostea pentru tenisul de masa l-au ajutat sa reziste persecutiilor indurate ca evereu in al II-lea razboi mondial. Numai dragostea pentru tenisul de masa l-a tinut in viata pe sportivul Paneth Farkas, ajuns acum la aproape de 90 de ani. Traumele suferite ca evreu in timpul celui de-al II-lea razboi mondial ii par si acum vii si nu-l lasa sa doarma.

Paneth Farkas ne-a intampinat in curtea blocului unde locuieste, in Cluj. Cu pasi mici, sprijinindu-se in baston, ne-a condus in apartamentul sau inundat de lumina soarelui. Am vizionat un interviu pe care Farkas l-a acordat acum trei ani unei echipe, trimisa de Steven Spielberg in Romania sa realizeze un film despre Holocaust. Farkas si-a povestit calm viata pana la cei 87 de ani. S-a nascut in 1917, intr-o familie modesta de muncitori, fiind al patrulea copil la parinti. A fost educat in traditia iudaismului si a invatat comertul cu incaltaminte. Din cauza saraciei, tanarul Vili, cum era alintat, a fost nevoit sa intrerupa studiile liceale.

Ping-pong pe masa de croitorie

A inceput sa joace ping-pong la 11 ani, in curtea casei parintesti din Cluj, pe o masa de croitorie a vecinilor. Fileul era improvizat din cateva lemne de foc asezate la jumatatea mesei. Vili juca tenis de masa oriunde se ivea ocazia. Alaturi de alti copii, incropea si amenaja mese de joc in podurile mai spatioase ale unor case si in gangurile care ii fereau de ploaie. Cativa jucatori profesionisti, spectatori fiind la cateva din jocurile copiilor, l-au remarcat si l-au chemat sa se alature lor, in Clubul sportiv al angajatilor comerciali din Cluj. Iubitor al acestui sport, tanarul Paneth a acceptat imediat si si-a impartit programul in asa fel incat sa faca din ping-pong un sport de performanta. Dimineata mergea la scoala, iar dupa-amiaza, dupa ce isi pregatea lectiile, se antrena la Club. Nu lipsea din sala de joc nici macar duminicile sau in zilele de sarbatoare.

Primele medalii

In 1932, la 15 ani, Paneth a fost selectionat sa participe la Campionatul Regional al Clujului, insa nu avea banii necesari inscrierii. Suporterii mai instariti, precum comercianti, bancheri si medici, au strans suma necesara si i-au oferit-o tanarului ca ajutor. Acesta nu i-a dezamagit si a castigat concursul. Un an mai tarziu, s-a infiintat Societatea Sportiva Uzinele Electrice Cluj. Castigarea titlurilor de campion municipal, apoi de campion regional l-a propulsat pe tanarul Paneth pe plan national. Farkas castiga titlul de campion national la juniori. "Tin minte ca, neavand bani, am calatorit la Bucuresti cu legitimatia CFR a unui coleg de scoala, tatal acestuia fiind ceferist", povesteste batranul. In 1935, la categoria simplu domni, prima Cupa a Romaniei la ping-pong este castigata de doi jucatori: V. Godberger si tanarul Paneth Farkas.

Minge de Cartea Recordurilor

In 1938 avea loc Campionatul Mondial de la Praga. Farkas era premilitar si nu putea obtine pasaport. Singura solutie era achitarea unei taxe de 100.000 de lei, prin care asigura statul roman ca nu va ramane in strainatate. Sarac fiind, Farkas a avut si de aceasta data noroc: colegii sai au strans banii printr-o colecta publica. Tot atunci, sportivului i s-a sugerat sa-si schimbe numele din Paneth Farkas in Panait Lupu. La sfatul tatalui insa a refuzat. Farkas nu va uita niciodata meciurile din acest campionat. "Stiam ca va fi greu, pentru ca eram in aceeasi serie cu Franta si cu Ungaria, de opt ori campioane la Cupa Swaythling", povesteste batranul sportiv. Toate jocurile din sala au fost sistate cand Romania a inceput jocul cu Ungaria. Ceea ce l-a marcat pe Farkas au fost diferentele intre jucatori: "Ai nostri erau obositi, reveniti la forta dupa cateva bucatele de zahar cubic si apa rece. In schimb, adversarii erau tratati cu dulciuri, portocale, apa minerala, mandarine si alte bunatati, nelipsind nici schimbul de echipament". Romania a castigat in fata Ungariei, tara care din noua campionate castigase pana atunci opt. "Publicul a navalit in teren, ridicandu-ne in brate si purtandu-ne prin sala. Filmari, interviuri aparute cu litere rosii in ziarele de a doua zi: "Romania-Ungaria 5-0"". In acest meci, Paneth a reusit, impreuna cu polonezul Erlich, de trei ori vicecampion mondial, un record de neegalat: un schimb de minge care a durat doua ore si 15 minute. Aceasta minge de joc a fost consemnata in Cartea Recordurilor.

1940, anul groazei

In 1939 este eliminat din echipa nationala, care se deplaseaza la Cairo, deoarece era evreu. In acelasi an se casatoreste cu Edith, o tanara din Cluj, fiica unui renumit croitor clujean la acea vreme. La putin timp dupa insuratoare este incorporat pentru a satisface serviciul militar in Regimentul 31 Artilerie, ce-si avea cazarma pe cetatuia Clujului. Aici l-a prins semnarea Dictatului de la Viena. I s-a interzis intrarea in sali sportive sau la antrenamente. Fostilor colegi li s-a spus sa nu mai stea de vorba cu el. Evreii au fost obligati sa poarte la mana steaua galbena si aveau voie sa iasa din casa doar o ora pe zi, intre 12 si 13. "N-am sa uit cand, in usa salii de antrenament de la Uzina Electrica, colegul meu Donogan m-a oprit si mi-a spus zambind ca nu am voie sa intru", povesteste Farkas. "1940 este pentru mine anul groazei. Am fost deportat, am fost hartuit, batut, infometat. Prin ceea ce am trecut nu poate intelege decat acela care a trecut prin asemenea trairi", povesteste batranul campion.

Femei batute cu sabia

Clujeanul a fost arestat pentru prima data la 25 noiembrie 1942 si a fost trimis in Baia Mare la munca fortata. Sarcina evreilor concentrati erau constructiile militare: drumuri, sosele, adaposturi, fortificatii, carat pietre. Dupa cateva zile, compania a fost dusa pe linia teatrului de operatiuni militare din Ucraina, unde au stat pana in octombrie 1943. A ajuns la Cracovia, in Polonia, unde a fost fortat sa lucreze la fabrica de rulmenti din localitate. Evreii concentrati au fost imbarcati in vagoane si dusi spre Lagarul mortii de la Auschwitz. Pe cand trenul trecea prin Cehoslovacia, la Eperyes, Farkas a sarit din vagon. Prins, a fost imbarcat intr-un tren cu alti prizonieri si soldati dezertori si dus la Cluj, la penitenciar. Ghetoul din Cluj pentru 16.148 de oameni avea doar doua latrine improvizate. La 15 iunie 1944 a fost deportat in ghetoul din Nyiregyhaza, in Ungaria, incropit in sinagoga din oras. Farkas isi aduce aminte ca femeile din acest lagar au fost batute de granicerii militari cu sabia.

DESTIN

Paneth Farkas s-a nascut la 17 martie 1917, la Cluj. Maestru emerit al sportului: 16 titluri mondiale, 33 europene. Antrenor al echipei nationale. Distins de Federatia Internationala de Tenis de Masa cu medalia "Merit Awards ITTF". Cetatean de onoare al municipiului Cluj-Napoca (1996). In timpul celui de-al doilea razboi mondial a suferit mult, fiind evreu. A reusit sa evadeze din ghearele mortii, in drumul sau spre Auschwitz.

"Nu am sanatate si putere psihica"

"Nu am sanatate si putere psihica", spune batranul, vaitandu-se de artroza de la ambele picioare. "Ma simt bine doar cand este soare". Ii este teama de iarna ce va veni.

Anul trecut a fost foarte greu, a stat imobilizat la pat si adormea doar cu medicamente. Sotia sa, Iulia, se scula de trei ori pe noapte sa-i faca morfina, pentru ca urla de durere. S-au cunoscut acum 17 ani, la o sedinta foto, el sportiv, ea fotograf. Doua carje stau dupa usa de la intrare. Farkas le-a invins insa, bastonul ii este de ajuns acum.

In fiecare dimineata se plimba 30 de minute in jurul casei, pentru "automasaj", spune batranul zambind. Nu-i place in oras, pentru ca este praf si caldura mare. In jurul casei, inconjurata de brazi, are parte de umbra si racoare.

Din cand in cand se duce la cate un meci de handbal, de volei sau de baschet. Are intrare libera si locul sau in loja, "alaturi de marii stabi", spune cu mandrie. In trecut a suferit cinci operatii de prostata si hernie. "Toata ziua incerc sa ma gandesc cum am fost si ce-am devenit. Imi repar psihicul".

Evadarea din trenul mortii

La 30 iunie 1944 a fost deportat la Auschwitz. Farkas povesteste ca si-a ales un vagon de vite, care avea geamul spart. S-au inghesuit in acest vagon aproximativ 50 de oameni, femei si barbati. Inainte de orasul Presov, pe teritoriul Slovaciei, de dimineata, pe la orele 4-5, Farkas impreuna cu un prieten din Cluj si un polonez au sarit din tren. Fugeau de moarte. Polonezul n-a reusit insa: s-a izbit cu capul de o piatra kilometrica si a murit pe loc. Tanarul Paneth a cazut intr-un loc pietros, si-a julit mainile si picioarele, dar s-a ridicat si a luat-o la fuga alaturi de prietenul clujean, peste dealuri. Germanii au oprit trenul. "Am vazut de pe deal cum nemtii si cainii lor ne cautau. 24 de ore a stationat trenul. Dar cainii ne pierdusera mirosul, ca traversasem un rau". Erau uzi pana la piele. S-au pierdut in padure, unde au stat ascunsi 48 de ore, nemancati, nespalati, infricosati. Au avut curajul sa se duca pana la periferia orasului, unde Paneth a intrat in vorba cu trei femei unguroaice care i-au ajutat si le-au gasit cazare. Au stat in Presov o luna. Farkas a reusit sa faca rost de un buletin de identitate fals, pe numele Josef Sivac.

A doua evadare

Intr-o seara, sportivul s-a dus la gara si a cumparat un bilet catre Bratislava, in Slovacia. Prietenul sau nu l-a mai insotit, a plecat sa-si caute parintii intr-o localitate de langa granita cu Austria. Ajuns la Bratislava, fara a fi descoperit, la controlul actelor, in tren, Farkas s-a dus la o familie de evrei care nu fusese inca deportata, familia Gartner. In curtea casei lor era o scoala, inchisa din cauza vacantei de vara. Dormea aici, intr-o sala mare, iar ziua se plimba prin oras. In gradina, sub un copac mare, se afla o masa de tenis la care juca ping-pong si uita de cruda realitate. Cu ajutorul unui taran, Farkas a incercat intr-o noapte sa fuga in Ungaria. A fost prins de jandarmi la trecere si dus la Galanta, chiar langa granita, unde a stat incarcerat doua zile. "De nervi, am vomitat incontinuu", povesteste batranul. Intr-o seara a fost urcat intr-un tren, alaturi de alti 40 de detinuti si dus la inchisoarea Mosonyi din Budapesta. Au stat aici o saptamana, dupa care au fost dusi in gara Keleti, pentru a fi imbarcati catre o noua destinatie. Peronul era impanzit de militari germani, adunati acolo pentru a fi trimisi pe front. Cand Farkas a primit ordin sa urce in vagon, s-a strecurat pe sub el, apoi pe sub alte doua siruri de garnituri pline cu soldati nemti si a scapat. "Eram liber! Eram din nou liber! Nu stiam pentru cat timp, dar stiam ca libertatea e cel mai de pret bun al omului".

Condamnat la inec

Colindand noaptea strazile Budapestei la intamplare, a intalnit un cunoscut din Cluj care l-a dus la o adresa unde locuiau multi evrei care purtau steaua galbena. Ei puteau iesi pe strazi numai inainte de ora 12, ora mesei, pentru a face cumparaturi. A stat aici doar cateva zile. Un prieten l-a dus la Ambasada Suediei, unde Raoul Gustav Wallenberg l-a ajutat si i-a facut acte false, sub alt nume. Wallenberg, diplomat suedez, a ramas in istoria celui de-al doilea razboi mondial, pentru ca a salvat de la moarte peste 100.000 de evrei. Actele facute de acesta sportivului dovedeau ca este scutit de militarie. De asemenea, cu ajutorul lor, putea sa se plimbe liber prin oras. Astfel, Paneth a facut cunostinta cu multe persoane noi. O femeie i-a oferit adapost in podul unei cladiri cu sase etaje, care fusese bombardata. "Mancam ce apucam, pe unde gaseam, de multe ori din lazile de gunoi".

Intr-o zi a fost legitimat de nemti pe strada, a fost perchezitionat si a fost batut pana a lesinat. A stat in Centru Casei Crucilor cu Sageata o zi si o noapte, apoi a fost azvarlit intr-un grup de evrei si manati spre Dunare. I-au dat sa care un geamantan plin de caramizi: cu el avea sa fie scufundat dupa ce era impuscat. Norocul a facut ca Paneth sa fie scos din Centru inainte de ora 12, cand strazile misunau de evrei, iesiti la cumparaturi. Sportivul a azvarlit geamantanul si a incercat sa se amestece printre acestia. A fugit la Ambasada Suedeza si, odata ajuns inauntru, a lesinat. A stat in coma 48 de ore. Cand si-a revenit, i s-au facut din nou acte sa poata iesi pe strazile Budapestei.

Eliberarea

Batranul povesteste ultimele clipe ale razboiului: "In preajma Craciunului, luptele se apropiau tot mai mult de Budapesta. Orasul era bombardat intens. Lupta se dadea pe fiecare strada. Era ceva nemaivazut. In orasul devenit teatru de lupta scapa fiecare cum putea". Farkas a ajuns intr-un sector, la Csepel, in Ungaria, unde se instalasera rusii care alungasera trupele fasciste germane si maghiare. A cunoscut un capitan rus care l-a luat pe langa el sa-i curete cizmele, hainele si sa-i faca curat in camera. Si rusul era evreu. La 27 ianuarie 1945 eliberarea lui Farkas a fost oficiala. Rusul a vrut sa-l ia cu el la Berlin, dar sportivul voia acasa, la Cluj. "Cand am ajuns, am avut senzatia ca am fost condamnat la viata. In acel moment, insa, ma simteam singur pe lume. Imi pierdusem toata familia". Batranul spune ca a supravietuit anilor de cosmar datorita sportului. "Daca nu eram sportiv de performanta, nu as mai fi trait."

16 titluri mondiale la ping-pong

Fostul vicecampion mondial la tenis de masa de la Praga (1936) are un palmares extraordinar: 16 titluri mondiale, 33 de titluri europene si 5 Cupe ale Campionilor Europeni cu CSM Cluj. De-a lungul timpului, a pregatit ca antrenor nenumarati sportivi care au castigat impreuna peste 120 de titluri nationale. Farkas este primul sportiv roman inclus in Cartea Recordurilor, pentru mingea de doua ore si 15 minute jucata in meciul Paneth - Ehrlich, in finala CM din Praga, Romania - Austria.

Una dintre elevele sale este Angelica Rozeanu, considerata a fi cea mai mare jucatoare de tenis de masa din istorie, castigatoare a 16 titluri mondiale. Printre jucatorii de renume pe care i-a mai antrenat se numara si Sari Koloszvari-Szasz, Ella Constantinescu si Maria Alexandru.

Pentru realizarile sale sportive, statul roman i-a oferit suma de merit de 8.400.000 de lei. Mai primeste lunar 10 milioane de lei pentru ca a fost deportat. Este multumit in aceasta privinta: acum cateva luni aveau, el cu sotia, 5 milioane pensie.