Ucenicul lui Steinhardt

Pentru preotul Ioan Pintea, trecerea la ortodoxie a monahului Steinhardt a fost decisiva in drumul sau catre Hristos. Calugarul i-a incredintat o parte din manuscrise. In privirea-i blanda si albastra parca-l vezi pe Dumnezeu. Vorba-i blajina si calda te umple de piosenie. Vrei sa-l asculti. Iti povesteste de monahul Nicolae Steinhardt, cel care i-a deschis drumul spre duhovnicie. Este si poet, a fost si deputat; amvonul si familia insa reprezinta oaza de fericire a preotului Ioan Pintea.

UCENICIE. Nicolae Steinhardt si Ioan Pintea, in fata chiliei parintelui, de la Manastirea Rohia (1985)

Parintele Pintea are multe de povestit despre satul Runcu Salviei, judetul Bistrita-Nasaud, in care s-a nascut, in 1961. Ca orice copil de taran, de mic s-a lovit de grijile vietii; nu a avut o copilarie usoara, spune el, dar a fost una fericita. Amintirea cea mai placuta este insa dragostea pentru literatura, pe care locuitorii din tinutul Nasaudului i-au insuflat-o. "Cele mai frumoase amintiri sunt cele despre cartile pe care le-am citit si despre oamenii care m-au invatat ce trebuie sa citesc", spune preotul si povesteste ca, paradoxal, a invatat ce este aceea biblioteca in casele taranilor, si nu la scoala. De la tamplarul Vasile Mititean a aflat despre poeziile lui Blaga, Cosbuc, Eminescu, despre romanele lui Sadoveanu, Rebreanu, Dostoievski si Tolstoi. Mesterul ii povestea seara, obosit dupa o zi de munca, despre cum a fost editat Goga, cum a nenorocit Taslauoanu revista "Luceafarul" si de ce trebuie sa abandoneze citirea romanului "Morometii", volumul II.

"N-as sti sa va raspund precis de ce atata preocupare pentru literatura si lectura la niste tarani din Runc. Poate pentru ca Hordoul lui George Cosbuc este doar peste un deal si ca tatal poetului a fost multi ani preot in acest sat."

ACASA. Parintele are parohie in Chintelnic de 10 de ani. Satenii il considera "gospodar"

DRAGOSTE DE DUMNEZEU. Ioan a mostenit de la parinti credinta, si tot ei l-au invatat sa nu se revolte niciodata impotriva lui Dumnezeu, "ci mai degraba sa-l cunosc cat mai simplu si cat mai taraneste", spune preotul. "In ziua de astazi complicam la modul flagrant teologia. Maimutarim foarte mult, cand, potrivit Scripturii si Sfintilor Parinti, ar trebui sa regasim simplitatea si gesturile primare ale credintei: Calea, Adevarul si Viata."

Cu dragoste pentru Dumnezeu, cand a venit vremea liceului, Ioan a parasit Runcul si s-a inscris la liceul din orasul Beclean. Profesorul Aurel Podaru a fost primul care i-a citit versurile si a incurajat tanarul sa scrie mai departe, ba chiar l-a dat pe mana lui Andrei Moldovan, critic si eseist. Ioan a ajuns sa-si citeasca poeziile in cadrul Cenaclului Saeculum, condus de poetul si criticul Radu Saplacan. "Cenaclul a fost inainte de ’89 pentru mine si pentru multi dintre scriitorii care locuiau in Beclean si Bistrita arena in care, cu arme si bagaje, m-am straduit sa devin gladiator." Dupa Revolutie a publicat o carte cu poeziile scrise in acea perioada, "Frigul si frica".

VACANTA. Cum avea o clipa libera, parintele Pintea fugea cu familia sa-si gaseasca linistea la Rohia

FUGA LA MANASTIRE. De mic isi dorea sa ajunga preot. Intr-o duminica dimineata de iarna, cand era in anul II de liceu, a fugit la Manastirea Rohia. A luat trenul pana la Dej, iar de acolo un autobuz hodorogit condus de soferul Coasa, care l-a lasat exact la poarta manastirii. In micuta biserica, in locul careia se inalta acum o catedrala, se slujea Sfanta Liturghie. "Aud si acum glasul nelumesc al monahilor de aici. Vad si acum, cum am vazut atunci prin ferestrele bisericutei, fulgii mari si desi cazuti cu abundenta peste oamenii si locurile Rohiei. Fascinat si coplesit, am ramas la Rohia", povesteste preotul. Timpul pe care l-a petrecut aici si-a pus amprenta duhovniceasca peste viata sa. Staret la manastire era atunci parintele Serafim Man, "un mare duhovnic, de talia lui Cleopa si Paisie". El l-a calugarit pe N. Steinhardt si tot el l-a primit pe tanarul licean si l-a imbarbatat cand, cateva luni mai tarziu, au venit sa-l "ridice", pentru a-l duce acasa, Militia si inspectorul de Limba romana.

INTALNIREA CU STEINHARDT. Cand Steinhardt a fost invitat la Cenaclul Saeculum, tanarul Ioan "si-a pus increderea la bataie" si a castigat o admiratie permanenta din partea monahului, "probabil nemeritata", spune el din modestie. Parintele Nicolae i-a propus sa-si spuna unul altuia pe nume si i-a facut cadou o carte de rugaciuni. Din acel moment, Ioan a pastrat in memorie nenumarate discutii avute cu parintele Steinhardt, pe care intr-o zi planuieste sa le adune intr-o carte. Rugat sa enumere cateva, revarsa o cascada: ganduri, meditatii, anecdote despre poporul roman, ortodoxie, curaj, comunism, democratie, filozofi, scriitori, crestinism, calugarie, generatia ’80, Antonescu, evrei. "Am fost martor la momente pline de haz, pentru ca Steinhardt stia sa rada cu pofta, din tot sufletul."

PREOT SI POET. "Am trecut prin multe incercari pana am ajuns preot. Pe unele le-am biruit, pe altele nu", spune parintele si ne povesteste de cele cateva intalniri esentiale care i-au determinat viitorul. "Cea cu Steinhardt a fost insa hotaratoare pentru a-l urma ca preot pe Hristos. Convertirea lui la ortodoxie a fost pentru mine semnul limpede ca trebuie sa decid", spune preotul si povesteste cat de confuz era in acea perioada, nestiind ce sa aleaga intre religie si poezie. N. Steinhardt l-a lamurit insa ca poate fi si preot, si poet, si cititor de Scriptura, si de Noica, si de Cioran. Tot de la el a invatat ca "tafna intelectuala" nu are ce cauta in amvon, ca e "bine si sanatos" sa nu uite ce a invatat in materie de credinta de la parinti. "Am inteles bine ce mi-a spus parintele Nicolae. De aceea, acum imi fac cat pot de bine datoria de preot in satul Chintelnic, iubesc criticii, scriitorii si literatura lor." Intr-adevar, preotul este cel mai vrednic si mai laudat din sat, "om gospodar si cu suflet mare", spun localnicii. Tine slujbe aici de 10 ani si, cand vine vorba de iubire, nu face nici o diferenta intre satul natal Runc si Chintelnic. "Aici, m-am nascut a doua oara."

INCREDERE. Inainte de a muri, N. Steinhardt l-a chemat pe Pintea la Rohia pentru a-i incredinta o parte din manuscrisele sale

SFARSITUL UCENICIEI. In martie 1989, monahul Nicolae i-a telefonat lui Pintea, rugandu-l staruitor sa-i faca o vizita la Rohia, impreuna cu familia.

Ajunsi la manastire, Steinhardt i-a aratat lui Ioan "coltul secret" din biblioteca, unde stateau prafuite pe rafturi cartile lui Eliade, Cardinalul Lustinger, Caraion, Vintila Horia si "o superba" editie de poezie crestina din lirica universala. A doua zi, in timp ce se plimbau, parintele i-a spus: "Ioane, cred ca am sa mor, cred ca am foarte, foarte putine zile de trait. Mi-ati aratat si tu, si Violeta (n.r. - sotia) destula prietenie. Doresc ca toate manuscrisele din chilia mea sa-ti ramana tie". "Am ramas mut, tacut, tintuit locului. (...) Mi le-a incredintat fara teama si cu nadejdea in viitorul publicarii lor", spune Pintea. Cateva zile mai tarziu, intors la Bucuresti, primeste de la Steinhardt scrisoarea prin care ii incredinta manuscrisele. In aceeasi zi, parintele Nicolae se stingea din viata intr-un spital din Baia Mare. "A fost pentru mine o lovitura foarte puternica. Am realizat pe loc ca ucenicia s-a terminat. Aveam 28 de ani." In acea vreme era bibliotecar, statea toata ziua intr-un beci al Bibliotecii Judetene din Bistrita, in miros de igrasie si lega sute de carti. In acel subsol a scris o multime de poeme, a citit "pe rupte" si a pus la cale alaturi de Gheorghe Suciu si Mircea Oliv prima editie a "Saloanelor - Liviu Rebreanu".

"POLITICA SUBJUGA". Dupa Revolutie, in 1996, a ajuns parlamentar, "fara sa dau bani pentru campania electorala si fara sa fac un efort electoral semnificativ. N-am fost niciodata interesat foarte serios de politica, am ajuns deputat din intamplare". Hotararea de a face politica a fost o mare dezamagire pentru multi dintre cunoscutii lui Ioan Pintea, unii l-au injurat, altii, prieteni de-o viata, s-au indepartat de el. "Sincer va spun, am fost foarte nelinistit, dar pasul il facusem, ispita era prea mare si n-am dat inapoi. Dumnezeu sa ma ierte daca am gresit!" Nu a fost insa o perioada pierduta, parintele povesteste ca politica a avut si partile ei bune, a cunoscut si a ajutat multi oameni, a calatorit mult. L-a intalnit si pe filozoful Christos Yannaras (ale carui carti erau subiecte fierbinti de discutie cu monahul Nicolae), au stat ceasuri intregi la discutii, intr-o manastire de langa Tessalonik, si a conferentiat alaturi de el la Ierusalim. "Pastrez cu sfintenie de la Yannaras scrisoarea si fotografia pe care mi le-a trimis de la Atena", marturiseste preotul. "Politica a fost o ispita care m-a invins. Pentru o vreme doar. Dupa ce Arhiepiscopul Bartolomeu a cerut iesirea preotilor din partide, mi-am dat seama ce mare povara a luat de pe umerii nostri si ce duh de libertate am recastigat. Politica subjuga."

In prezent, parintele Ioan "comite literatura", adica este preocupat de ce se decide in tara vizavi de cultura. Lucreaza si intr-un centru pentru cultura din Bistrita si se straduieste alaturi de cativa prieteni sa editeze revista fondata de Liviu Rebreanu, Miscarea literara. "Cateodata simt ca fac prea multe. Am senzatia ca ma risipesc. Dar am un spatiu salvator: parohia. Ea ma pune in ordine, in randuiala. Ma aduna", spune parintele, si zambeste.

LITERATURA

"N-as sti sa va raspund precis de ce atata preocupare pentru literatura si lectura la niste tarani din Runc. Poate pentru ca Hordoul lui George Cosbuc este doar peste un deal si ca tatal poetului a fost multi ani preot in acest sat"

ROHIA

"Aud si acum glasul nelumesc al monahilor de aici. Vad si acum, cum am vazut atunci prin ferestrele bisericutei, fulgii mari si desi cazuti cu abundenta peste oamenii si locurile Rohiei. Fascinat si coplesit, am ramas la Rohia"

HOTARARI

"Intalnirea cu Steinhardt a fost hotaratoare pentru a-l urma ca preot pe Hristos. Convertirea lui la ortodoxie a fost semnul ca trebuie sa decid (...) Moartea sa a fost pentru mine o lovitura foarte puternica. Am realizat ca ucenicia s-a terminat" - Ioan Pintea preot si poet

MANUSCRISE

"Scrisorile pe care le-am primit, manuscrisele pe care mi le-a lasat in grija, dragostea parinteasca, bucuria cu care venea in casa noastra si fericirea ca ne vedeam in «pustia inverzita a Rohiei» m-au facut sa inteleg ce inseamna sa dai si sa primesti" - Ioan Pintea preot si poet

INSOTIRE

"Relatia mea cu parintele Nicolae a fost una de insotire. Imi spunea candva ca i-am bucurat caruntetele (n.r. - batranetile), ii spuneam ca mi-a pus in ordine, in randuiala tineretile. (...) Am multe amintiri cu monahul. Probabil ca va veni ziua cand le voi aduna intr-o carte" - Ioan Pintea preot si poet

EDITII CRITICE

Nicolae Steinhardt - Daruind vei dobandi, editie ingrijita, revazuta si adaugita de Ioan Pintea, Editie Dacia, Cluj-Napoca, 1994 Nicolae Steinhardt - Calatoria unui fiu risipitor, text stabilit, editie ingrijita si cuvant inainte de Ioan Pintea, Editie Adonai, Bucuresti, 1995 Nicolae Steinhardt - Ispita lecturii, editie ingrijita si cuvant inainte de Ioan Pintea, Editie Dacia, Cluj-Napoca, 2000 Nicolae Steinhardt - Pledoarie pentru o literatura nobila si sentimentala (volumele I si II), editie ingrijita de Radu Saplacan si Ioan Pintea, Editie Cronica, Ia si, 2001, 2003 Nicolae Steinhardt - Eu insumi si alti cativa (eseuri noi si vechi), editie alcatuita si ingrijita de Ioan Pintea, Editie Dacia, Cluj-Napoca, 2001 Nicolae Steinhardt - Eseu romantat asupra neizbanzii, editie ingrijita de Ioan Pintea, Editie Timpul, Iasi, 2003

DRAGOSTE DE FAMILIE

CAMIN. 21 de ani de casnicie si doi copii frumosi, acum de 21 si 15 ani Parintii preotului Pintea, Anchidim si Floarea, sunt tarani, locuiesc pe unul dintre dealurile satului Runc "si nu ar pleca de acolo pentru nimic in lume". Mama este foarte credincioasa, iar tatal foarte retras, iubeste singuratatea. Sora sa, Maria, locuieste insa cu ei in curte si are grija de acestia in permanenta. Fratele Vasile s-a mutat in Banat, "dar nu uita de unde a plecat". Toti la un loc se intalnesc mai rar, dar se cauta reciproc si vorbesc foarte des. "Prezenta unuia dintre ei, a oricaruia, imi aduce aminte de copilarie", spune cu nostalgie preotul. In timpul liceului, Ioan a cunoscut-o pe Violeta, care acum ii este "o buna si grijulie preoteasa". Ea era cu un an mai mare si greu i-a fost lui Ioan sa cucereasca "premianta clasei si cea mai buna fata la invatatura din liceu". In ochii ei, el era "un simplu poet" si asta, spre disperarea tanarului, Violetei nu-i spunea prea multe. "Am avut rabdare, putina viclenie si mult ajutor de la viitorii nasi, familia profesorului de Fizica Miron Costel", povesteste preotul si se mandreste cu cei 21 de ani de casnicie si doi copii frumosi. Ioana Alexandra este studenta in anul II la Cluj, la Facultatea de Studii Europene, iar Andrei Ioan este elev in clasa a VIII-a. "Toti credem fara poticnire in Imnul dragostei din Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel", spune preotul, iar fotografiile de familie demonstreaza acest lucru. Satenii din Chiltelnic, unde parintele are parohie, fac si ei parte din familia lui. "Enoriasii mei ma iubesc. Sunt foarte legat de ei. Am facut foarte multe lucruri bune impreuna pentru biserica si comunitate. Ne rugam lui Dumnezeu impreuna, de zece ani." Cu nostalgie, preotul ne povesteste ca zilele acestea a nins la Chiltelnic cu darnicie. "Accept cu toata fiinta acest peisaj."

DE LA IUDAISM LA ORTODOXIE

Sihastrul de la Manastirea Rohia, Nicolae Steinhardt, de fiecare data cand iesea din chilia lui era inconjurat de puzderie de lume. S-a nascut la 12 iulie 1912, in comuna Pantelimon, langa Bucuresti, intr-o familie de evrei. In scoala primara a fost coleg cu filozoful Constantin Noica, prietenie care avea sa-i determine destinul. Intre 8 si 12 ani a citit majoritatea capodoperelor literare universale, la 22 de ani a publicat un volum de critica literara, sub pseudonimul Antisthius. Si-a luat doctoratul in Drept constitutional. In ianuarie 1959 a refuzat sa fie martor al acuzarii impotriva lui Constantin Noica si a fost condamnat la 13 ani de munca silnica pentru "crima de uneltire contra ordinii sociale". Un an mai tarziu, in inchisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu il boteaza intru Hristos. Imediat dupa eliberare, in 1964, la schitul bucurestean Darvari isi desavarseste taina botezului, prin ungere cu mir si primirea sfintei impartasanii. "Iata, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfantului Botez, ca Pavel pe drumul Damascului, caci altfel cum se poate explica starea de fericire pe care am trait-o eu, imediat dupa savarsirea botezului de catre calugarul meu, decat ca botezul este adevarat, ca Sfintele Taine sunt adevarate", scria preotul in "Jurnalul Fericirii" (pg. 85, Cluj, 1995). Refuza orice fel de colaborare cu comunismul. Lucreaza ca incarcator-descarcator pe un camion de "Alimentara", pana cand este grav ranit in urma unui accident de circulatie si sta un an in spital. La insistentele lui Paleologu si ale lui Noica, reintra in viata literara prin traduceri, medalioane, mici eseuri publicate in Secolul 20, Viata Romaneasca. La 16 august 1980 este calugarit de IPS Teofil Herineanu, arhiepiscopul Clujului. Este calugar la parintele staret al Rohiei, Serafim Man. Cu cateva luni inainte de Revolutie, la 29 martie 1989, scriitorul-calugar moare la spitalul din Baia Mare.

CURRICULUM VITAE

Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania Scrierile sale au fost incluse in volume colective de literatura, eseu, teologie 1993-1995 redactor-sef al revistei Renasterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului Unul dintre fondatorii revistei Mitropoliei Ortodoxe din Germania, Deisis Redactor-sef la Miscarea literara 2004 - Initiatorul seriei noi a publicatiei Revista Ilustrata, editata de Centrul Judetean pentru Cultura Bistrita-Nasaud Cateva volume tiparite, dupa Revolutie: "Frigul si frica" (versuri, Editura Dacia, 1992); "Primejdia marturisirii. Convorbiri cu Nicolae Steinhardt" (Editura Dacia, 1993); "Insotiri in Turnul Babel" (eseuri si dialoguri, Editura Omniscop, 1995); "Mormantul gol" (versuri, Editura Dacia, 1999) "Bucuria intrebarii. Parintele Staniloae in dialog cu Ioan Pintea" (Editura Aletheia, 2002); "Admiratii Ortodoxe" (eseuri teologice si literare, Editura Limes, 2003); "Gradina lui Ion" (versuri, Editura Aletheia, 2002) Cateva premii de poezie ale Editurii Dacia pentru volumul "Mormantul gol" (1999), Premiul pentru literatura al municipiului Bistrita (2004)