Ultimul mohican

Intr-o garsoniera din Titan, a carei fereastra imensa da spre o zona inverzita unde se afla o biserica mica si alba, l-am intalnit pe unul dintre ultimii comunisti convinsi. Adrian Micu are 94 de ani si, in asteptarea "momentului nodal", cand miliardele de tovarasi vor elibera lumea, ne-a povestit despre razboiul civil din Spania, despre lagarele unde a stat inchis si despre oamenii pe care i-a cunoscut. Ne-am despartit de batran cu gandul la ultima sa intrebare: "Inca mai credeti in Dumnezeu?"

"Bonjour! Est-ce que tu parles franIais?" "Oui, monsieur" "Il faut pratiquer pour bien parler!" Dupa testul de franceza trecut cu bine, Adrian Micu deschide usa spre incaperea unde-si pastreaza afisele cu Fidel Castro si Marx, operele prafuite ale lui Marx si Lenin, convingerile sale cele mai de pret. Fostul ucenic de la atelierele de mobila de lux isi muta amintirile de pe un fotoliu desfundat intr-un dulap simplu, de pe un taburet cu rol de masa in cele cateva rafturi din antreu. Refuza cu obstinatie sa-si inceapa istorisirea, pana nu ascultam o prelegere despre materie: "Sunt la zi cu tot ce e nou in stiinta si tehnica. Am ajuns la concluzia ca nu exista vid, prin nimica nu trece nimica. Unitatea lumii nu este prin existenta sa, ci prin materialitatea sa." Dupa o explicatie nereusita de chimie elementara, prin care ne arata cum nucleul e format din electroni si protoni, Adrian Micu trece la istorie. Istoria propriei vieti, stiuta bine, cu ani exacti si cu zile, cu localitati straine, cu oameni caracterizati neiertator.

UCENICIA. Mama sa vitrega, Eva, evocata cu o iubire mai mult decat filiala, i-a vorbit prima, in adolescenta, despre Marx. "N-aveam decat 15 ani cand Siguranta a inceput sa ma fileze", il lauda batranul pe copilul care a fost. In 1927 a devenit membru al partidului comunist cu numarul 528. "Eram ideologic pregatit". In 1929, cand tocmai terminase seralul si fusese ales "secretar al celulei de partid", a izbucnit greva de la Lupeni. "S-a format comitetul de ajutorare a grevei. Acolo l-am cunoscut pe Luca Vasile, un activist de la Comitetul Central care a fost inlaturat in ’52 cu Ana Pauker. Am cutreierat impreuna toata Hunedoara sa strangem alimente si haine pentru grevisti." Nu si-a neglijat insa lucrul in atelier si a devenit calfa: "Partidul zicea sa ne insusim bine meseria, sa nu zica patronii ca nu ne place munca." A lucrat in Arad, Timisoara, Cluj, iar in 1932 a ajuns in Bucuresti, facand parte din aceeasi "celula de partid" cu Lucretiu Patrascanu, "un intelectual marxist bine documentat".

RECUNOASTERE. Statul spaniol i-a oferit cetatenia in 1996, ca urmare a participarii la Razboiul Civil

IN RAZBOI. Anul 1936 il gaseste combatant in rezistenta antifascista. In iunie s-a format Comitetul de ajutorare a Spaniei. Tanarul Micu isi dorea sa plece sa lupte in Spania, dar tovarasii aveau nevoie de el in tara. "In iulie 1937, Comitetul a acceptat sa ma lase sa plec. Lucretiu Patrascanu mi-a pregatit pasaportul si legaturile de la Paris, iar de-acolo, impreuna cu un tovaras, am trecut ilegal granita prin Pirinei." Au fost instruiti la Albacete, iar dupa doua saptamani au ajuns pe front. "Formam batalionul de soc; unde era lupta mai crancena, acolo ne baga. Am vrut sa eliberam Saragosa, dar n-am putut sa inaintam. In decembrie eram in Extremadura, pentru apararea minelor de mercur. In februarie ’38, luptam pe frontul de la Aragon." Pe 23 septembrie a aceluiasi an, trupele internationale au fost retrase din Spania. "Am luat arma in mana si am insotit refugiatii spanioli care mergeau in Franta, fugind de teroarea fascista. La 10 februarie 1939 am ajuns la granita franceza; ne-au bagat in lagare ingradite cu sarma ghimpata. Doi ani de zile am stat in patru lagare; aici am devenit membru al partidului comunist francez si am invatat limba rusa." In 1941 a fost deportat in Germania, iar in decembrie a evadat "cu ajutorul antifascistilor germani" si, trecand prin Dresda si Viena, a ajuns la Budapesta, unde a fost cazat "ilegal" in cartierul industrial. La 1 ianuarie ’42 isi revedea la Cluj mama vitrega: "Eva a plans de bucurie ca educatia data de ea n-a fost in zadar." Adrian Micu a facut parte din rezistenta antihortista, iar in ’43 a fost prins de cei impotriva carora lupta si dus din nou la munca fortata, la construirea aeroportului de langa lacul Balaton. Nu a ratat nici lagarul de la Zaporoje, unde a stat patru ani si patru luni: "Am fost seful propagandei din lagar; erau peste 10.000 de prizonieri. Acolo am facut treaba, lupta."

SEF DE CADRE. Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a insemnat sfarsitul aventurilor din lagare pentru Adrian Micu si recunoasterea meritelor sale in slujba partidului comunist. "In ’48 am venit in tara in fruntea a 500 de propagandisti, in calitate de comisar politic si am mers direct la Comitetul Central. In ianuarie ’49 s-a format Directia Centrala a Ministerului Afacerilor Interne. Eram maior pe functie de general-colonel, seful biroului «Recomandari». Faceam munca de cadre; eu am verificat toata conducerea si cautam oameni care sa corespunda. Am gasit si sefi de cuib acolo." Batranul nu are nici o remuscare. Il intrebam daca din cauza muncii lui au fost condamnati oameni la inchisoare. Ne priveste in ochi si spune cu nostalgie: "Pe vremea aia justitia isi facea treaba." Dupa ce epurarea de elemente nedorite a luat sfarsit, Directia s-a desfiintat, iar Adrian Micu a trecut la Ministerul Chimiei. "18 ani am luptat pentru dezvoltarea chimiei in tara noastra; am fost directorul Institului de Cercetari Chimice." Ne miram ca fostul mestesugar de mobila a ajuns intr-un post atat de inalt. Batranul ne declara senin ca nu are studii superioare, dar ca este autodidact, lucru suficient in opinia lui. Rau a fost insa ca sefa i-a devenit Elena Ceausescu, care nici macar autodidacta nu era. "Cand a venit bestia, analfabeta, a cautat sa scape de mine. Nu-i conveneau vederile mele... daca nu ar fi fost elementele necorespunzatoare care sa tradeze, alta ar fi fost soarta partidului." Dupa ce a iesit la pensie, in 1974, viata lui Adi Micu n-a mai fost la fel de palpitanta. A continuat sa activeze in Asociatia Antifascistilor si in Asociatia Fostilor Voluntari Romani din Armata Republicana Spaniola. Dupa 1989 a fost atras de PMR si PSM, dar a renuntat repede, constatand ca "Verdet era un oportunist de clasa-ntai, un ortac de-al lui Iliescu".

ANTRENAMENT. Cat am stat de vorba, lozincile de altadata au revenit iar si iar in spusele sale. Invataturile atee s-au lipit atat de bine de om, incat i-au devenit proprie substanta. El nici macar nu si-a botezat copiii. "Am studiat Biblia ca sa o combat. Noi suntem fenomenul materiei organice in miscare si dezvoltare. Religia a inundat lumea si are o influenta negativa asupra inteligentei. Dar cauza nu e pierduta!" Adrian Micu nu-si arata cei 94 de ani. Vrem sa aflam care e secretul. "In fiecare dimineata fac o ora de gimnastica ritmica. Dansez rumba, care pune toti muschii corpului in miscare. Inclusiv buricul", spune batranul, unduindu-si trupul in ritm cubanez.