"Zborul e dansul meu!"

Pensionarul Gheorghe Uta a iubit zborul, iar din pasiune si-a facut o meserie. In 30 de ani a acumulat 500 de ore de zbor cu planorul si alte 11.000 de ore pe avioanele ZLIM, de acrobatii aeriene. Si-n tot acest timp i-a molipsit si pe altii de nebunia acrobatiilor in aer.

CASTIGATORI. Gheorghe Uta si sotia sa, Florica, au impreuna 8 kilograme de medalii castigate in aer

Gheorghe Uta s-a nascut in 1943, la Bucuresti. A copilarit insa la tara, in satul Sasani, langa Dragasani. Mama sa, croitoreasa, avea in ucenicie o fata, pe Leana, care invata meseria in aceeasi camera in care Gheorghe isi facea lectiile. Absorbita de cusutul la masina, fata canta deseori, deranjand baiatul de la invatat. Odata, suparat ca Leana nu voia sa taca, Gheorghe a aruncat cu penarul de lemn dupa ea, nimerind-o fix in cap. Tatal sau, padurar, l-a altoit cu o vergea si printre injuraturi i-a spus: "Poate o sa te faci aviator!". Si Gheorghe s-a facut aviator.

PLANORISM. La 18 ani, pe cand era in vizita la un unchi, in Bucuresti, tanarul s-a dus sa vada un spectacol de parasutisti in Parcul 23 August. "Niciodata nu vazusem aparate de zbor de la o distanta atat de mica. Eram ca un copil care vedea o jucarie pe care si-a dorit-o toata viata", povesteste el. In acelasi an, fara stirea parintilor, Gheorghe s-a inscris la cursuri de planor, a invatat despre aerodinamica, despre aparatura de bord, a invatat geografie, fizica si meteorologie. Isi aduce si acum aminte primul zbor: "Cand m-am vazut in aer mi s-a parut ceva deosebit... vedeam doar cerul, fusesem lansat in albastru... ca o racheta". Apoi a plecat militar, un an, doua luni si opt zile. I-a fost foarte dor de aparatele de zbor si cand s-a liberat a urmat cursurile Scolii de Zbor cu Motor. Ziua se ducea la orele de zbor, iar cand iesea de la scoala era lacatus mecanic pe aerodrom, repara planoare si apoi le ridica in aer, ca pilot remorcher. Dupa-amiaza facea liceul la seral.

ACROBATII. Au trecut un an si 200 de ore de zbor pana cand Uta a urmat Scoala de instructori, fiind mai apoi incadrat ca profesor la Scoala Superioara a Aviatiei Civile de la Buzau, Boboc. In 1972 a participat la primul sau concurs si a iesit pe locul II la proba de aterizare la punct fix. Un accident aviatic, soldat cu moartea unui coleg, a transformat scoala de la Bobocul in unitate militara, iar Uta a refuzat sa ramana in cadrul armatei pentru ca abia i se nascuse primul copil.

S-a intors la Bucuresti, la Aerodromul Clinceni, si s-a apucat de acrobatii. "Am crezut la inceput ca asta nu e pentru mine, ca nu sunt bun. Mi se parea dificil, greu de suportat, neobisnuit". Dupa doi ani insa, profesorul sau de zbor i-a spus ca n-a vazut pilot sa zboare mai bine ca el. Gheorghe a invatat mai intai vria, acrobatia in care se ridica cu avionul la 1.000 m si isi da drumul in picaj, rotindu-se aproximativ 250 m. Apoi a urmat luping-ul, un cerc in aer, la o inaltime ce depinde de antrenamentul pilotului. Cand facea ranversarea, urca cu avionul vertical si se intorcea brusc in jos. De facea imelmanul, pleca de la orizontala, se intorcea pe spate si iar pe fata, iar de facea rasturnarea urca cu avionul la 45 de grade, se rasucea pe spate si venea inapoi la vale, precum o jumatate de luping.

CAMPION. Timp de sase ani a participat la toate concursurile organizate de Aeroclubul Roman. A ocupat locurile III si V la acrobatie, I si II pentru aterizare la punct fix si locul III la raid de regularitate. In 1979 a participat la Campionatul balcanic de zbor cu motor, de pe Aerodromul Strejnic si a iesit campion. Uta impreuna cu pilotul Trucmel, care acum nu mai traieste, au format a doua pereche din tara care a zburat "in oglinda", in 1986, adica doua avioane unul sub altul. Ceea ce-i placea pilotului cel mai mult la mitinguri si demonstratii aviatice era vanatoarea de baloane cu heliu, aruncate pe cer pentru a fi lovite de avioane precum niste popice.

ACCIDENT DE ZBOR. In timp ce zboara, pilotul este supus unor forte care tin avionul in aer. Pentru a putea face acrobatii, un pilot trebuie sa faca fata acestor forte, de nu, ele actioneaza precum un val si iti iau vederea. "Iti trebuie antrenament, forta este ca la masinile de Formula 1, asa tare ca ti se intind obrajii. Sangele ti se urca de la inima la cap si iti pierzi cunostinta", spune Uta. El a umblat odata doua saptamani cu ochii injectati din acest motiv. In 1984, in timp ce facea repetitie pentru Ziua Aviatiei Austriei, s-a prabusit cu avionul. Si-a rupt ambele picioare si maxilarul. A stat o luna in spital la Oradea, sase cu picioarele in ghips si alte trei la pat. "Cand am cazut, am avut senzatia ca o sa raman fara picioare, ma vedeam ca un cersetor. Apoi le-am vazut in ghips, dar mi-era teama ca nu ma vor mai lasa sa zbor." Uta nu s-a lasat insa, pana in 1991 a fost instructor coordonator in cadrul Aeroclubului Roman, apoi a revenit la Aeroclubul Bucuresti - Clinceni.

PENSIE. In 1998, Gheorghe Uta a iesit la pensie cu 500 de ore de zbor de planor si 11.000 de ore de zbor pe toate tipurile de avioane ZLIN, specifice acrobatiilor aeriene. In acelasi an a participat la un concurs alaturi de elevul sau Dan Stefanescu. Elevul a luat locul I, iar profesorul locul II. "Mandria pentru Dan a fost fost asa mare, ca de fapt tot eu castigasem", povesteste pilotul. Stefanescu s-a retras din lotul olimpic de acrobatii aeriene anul acesta, de Ziua Aviatiei Romane. "A venit la mine si mi-a multumit. A fost cel mai mare moment de multumire din cariera mea", spune Uta.

Isi iubeste elevii si le plange soarta: "Toti fac ce fac din dragoste pentru zbor. Au niste salarii infecte, cu banii pe o lansare nu isi pot lua nici macar o cola la 2 litri. Salariul lor este de 3 milioane". Ne roaga sa le dam numele tuturor in ziar, macar de atat sa se bucure. Este vorba de Daniel Stefanescu, Dan Colderman, Dan Popescu, Ion Postolache, Vlad Borzea, Tatu Lucian si Vanda Marandiuc.

Uta nu a putut sa abandoneze zborul nici la pensie, este instructor voluntar, nu vrea bani. "E asa o placere, ca si cum te-ai duce sa dansezi la discoteca. Zborul este dansul meu!" Nu-si doreste decat sanatate, sa mai poata sa zboare si "sa pice de undeva niste bani, 63.000 de marci, sa-mi iau un avion mic", spune si rade.

SACRIFICIU

"Daca vrei sa zbori, faci sacrificii mari. Intr-un an te poti duce zilnic la aerodrom si poti zbura doar cinci minute. In loc de strand si cinema, stergi de praf planorul" - Gheorghe Uta, despre primele sale cursuri de planorism

DANS

"Mi-a placut acrobatia: delicata, frumoasa, fina. Cand ma duc sa zbor, parca dansez. Altii zboara de parca vor sa rupa avionul. Eu sunt mai elegant, imi place mai mult valsul decat dansul trepidant. In viata am zburat mai presus de simtirile mele" - Gheorghe Uta, despre placerea de a face acrobatii

DRAGOSTEA PENTRU ZBOR I-A UNIT PE VIATA

IN FAMILIE. In 1990, familia Uta a participat la o demonstratie aviatica: el pilot, mama si fiul, parasutisti

PLANOR. Uta, alaturi de primul sau aparat de zbor, "care l-a lansat in albastru… ca o racheta"

Pe cand era elev la Scoala de Zbor cu Motor, Gheorghe a intalnit-o pe Florica, o parasutista "vioaie si descurcareata". Faceau pregatiri pentru defilarea de 1 Mai cand pilotul s-a dus la ea cu o floare si a invitat-o sa se plimbe. "Mi-au placut ochii lui, era frumos, bronzat si voinic", spune Florica. In 1970 s-au casatorit. Ea nu dorea sa renunte la cariera ei de sportiv de performanta, iar Gheorghe, pentru ca o iubea, i-a dat libertatea sa-si urmeze visul. "M-au curtat si alti barbati, dar ei voiau sa stau la cratita", povesteste cu recunostinta sotia pilotului. Gheorghe se mandreste astazi cu cei 30 de ani de activitate sportiva ai sotiei lui, cu cele aproape 5.000 de salturi cu parasuta si cu cele 4 kg de medalii pe care Florica le tine in vitrina, alaturi de cele ale sotului. Au impreuna doi copii, pe Mugurel, in varsta de 32 de ani, care a urmat-o pe mama, este ofiter parasutist, si pe Cornel, student la Facultatea de Educatie Fizica si Sport.