Zeita cu vasle de aur

Fara doar si poate, Uta din satul botosanean Candesti este astazi una dintre cele mai mari sportive pe care le-a avut vreodata Romania. De trei ori si-a anuntat retragerea si tot de atatea ori a revenit in lotul national. De fiecare data pentru a mai urca inca o data pe podiumul olimpic.

Copilaria Elisabetei Lipa a fost una care nu anunta in nici un fel nasterea uneia dintre cele mai mari performere sportive ale tuturor timpurilor. Doar Siretul care curge la 100 de metri in spatele casei si in care se scalda pare acum sa fi predispus cariera unei legende a apelor purtate care a umblat prin toata lumea cu mica ei canoe.

Candesti - Bucovina este un sat botosanean format din 200 de case de ucraineni. "Toate numele de familie la noi in sat se termina cu «iuc». Doar parvenitii au altfel de nume", povesteste canotoarea. Uta si Duta erau cele doua fete ale familiei de Oleniuc, alintate asa de bunica lor pentru ca numele lor, Elisabeta si Lavinia ar fi fost prea greu de strigat. Nascuta intr-o zi de hram, de Sfantul Dumitru, in anul 1964, Uta era mai mica cu sase ani decat surioara sa. In clasa a II-a, directorul scolii, un vecin de-al familiei, s-a certat cu tatal fetei si de aceea nu i-a dat decat mentiune. Ambitioasa, Uta nu a vrut sa mai mearga la aceeasi scoala si de aceea, vreme de sase ani, a facut naveta pe jos, cate patru kilometri, pana in satul vecin, Candestiul "romanilor". "La inceput mi-a fost foarte greu pentru ca acasa eu vorbeam numai ruseste si intelegeam foarte putin romaneste".

Cel mai frumos moment de peste an era, in copilaria Utei, sarbatoarea de Sfantul Ioan cel Nou. Caci era traditia satului ca de fiecare data cand se praznuia hramul bisericii din Suceava oamenii sa se urce in primul autobuz de dimineata si sa participe la sarbatoare.

SELECTIA. In toamna anului 1979, Uta era eleva in anul al II-lea la Liceul "Mihai Eminescu" din Botosani cand viata ei a luat o turnura decisiva. Antrenoarea clubului bucurestean Olimpia facea o selectie si asa a ajuns si la scoala Utei. Fata de peste 1.80 m facea baschet si i s-a parut antrenoarei Ileana Pavel ca are sanse sa reuseasca in acest sport. "Ea mi-a explicat ce inseamna canotajul... Ca este un sport cu barcute, foarte usoare...". Fata a zis "Da!" si antrenoarea a mers acasa la ea sa o ceara. Mama ei s-a opus. Nu avea decat 16 ani si nu voia sa o lase sa se duca si sa se prapadeasca prin lume. "Tata mi-a spus ca daca imi place, sa ma duc. Ce sa imi placa..., ca eu nici nu stiam despre ce este vorba. Si acum mi-aduc perfect aminte cum am venit in Bucuresti cu o valiza ca de militar si cu tata de mana. Mi-a spus: eu te las, dar, daca ma faci de ras, eu te-am facut, eu te omor".

Capitala era pentru adolescenta Elisabeta Oleniuc un oras mare si aglomerat. Si nu a avut prea mult timp la dispozitie sa se dezmeticeasca. A intrat intr-un cantonament din care a fost selectata cea mai buna dintre cele 50 de candidate. "Eu am invatat canotajul pe baraj la Ramnicu Valcea. Dupa o luna de cantonament, cu alergari de la camin la masa si pana la baraj si cate doua reprize de cate trei, patru ore pe apa, am zis ca eu vreau sa plec. Seara, faceam baie si apoi ma culcam in echipament ca sa pot dormi 10 minute in plus dimineata". Canotajul nu era deloc pe atat de frumos pe cat o facuse antrenoarea Pavel sa creada. In schimb, a convins-o sa nu plece. Dintre cele 50 de participante la selectie, a fost singura care si-a facut o cariera.

CALEA DE AUR. "In anul ala am castigat toate intrecerile la juniori la care am participat, iar in ’82 am participat la mondiale". Anul urmator, Elisabeta Lipa a devenit membra a lotului olimpic al Romaniei.

In 1984, la jocurile olimpice gazduite de Los Angeles, delegatia Romaniei a fost singura participanta din randul tarilor comuniste. "Am fost primiti extraordinar si eram tinuti peste tot ca in puf si paziti toata ziua". Socul Americii il cunoscuse Elisabeta cu un an mai devreme la competitiile pre-olimpice, dar intreaga organizare a fost un adevarat spectacol pentru fata de 20 de ani. O amintire greu de uitat.

La intoarcerea in tara a decis sa se transfere de la clubul Olimpia la Dinamo.

"M-au tratat bine cei de la Olimpia. La 20 de ani, mi-au dat prima mea casa, un apartament de doua camere in Baba Novac". Nu s-au opus plecarii la un club mai mare, iar Elisabeta a pastrat apartamentul pe care il are si azi.

La Dinamo, Elisabeta Lipa a ajuns cu un palmares in spate, dar nu a primit-o nimeni cu flori. A fost pusa sa munceasca. Aceasta este de fapt viata campioanei. Cantonamente unul dupa altul, competitii si apoi medalii. Cateodata si onoruri sau recompense. Cea mai importanta amintire care i-a ramas este vizita la Vatican, in 1992, facuta cu un intreg loc de olimpici ai Romaniei, sportivi si nu numai, impreuna cu presedintele Iliescu. Si apoi, din nou in cantonamente...

GRADE. In 1995, cariera celei mai importante canotoare din lume a fost aproape de sfarsit. Obosita, a renuntat la cantonament si s-a rugat sa fie primit in randul ofiterilor de politie. A avut noroc cu colonelul Vasile Popa, astazi chestor-sef, care a primit-o in cadrul Directiei de Ordine Publica a Politiei Capitalei, unde a lucrat in perioada mai-noiembrie, si care apoi i-a permis sa se intoarca in lot, la rugamintile regretatei Lia Manoliu.

Ce a urmat? "Am fost avansata de doua ori intr-o luna. Inainte de plecarea lotului la olimpiada am primit gradul de locotenent-colonel, iar ministrul Dudu Ionescu mi-a promis ca daca iau aur, ma avanseaza colonel «plin». Asa a facut". De altfel, acum dupa ce a castigat un nou titlu olimpic, Elisabeta Lipa isi mai doreste o singura recompensa: gradul de chestor.

Ce ar trebui sa se intample ca sa participe Elisabeta Lipa la Olimpiada de la Beijing din 2008? "Sa se construiasca pista aceea pe care a promis-o domnul prim-ministru!".

PERSPECTIVA

"M-a intrebat odata mama ce as fi facut daca nu m-ar fi lasat sa plec la Olimpia. Probabil ca acum as fi fost somera si m-as fi intors in sat, la Candesti" - Elisabeta Lipa, multipla campioana olimpica

NADIA APEI

Prin cea de-a cincea medalie de aur, cea de la Atena, Elisabeta Lipa a egalat un record stabilit de Nadia Comaneci, dar ea detine un alt record olimpic: cea mai mare diferenta de timp intre prima si ultima medalie de aur, 20 de ani. Este componenta a clubului Dinamo Bucuresti si are gradul de comisar-sef in Brigada de Politie Rutiera a Capitalei, unde s-a transferat in 2000.

Palmares:

Aur la JO 1984 la 2 vasle

Argint la JO 1988 la 2 vasle

Bronz la JO 1988 la 4 vasle

Aur la CM 1989 la 2 vasle

Aur la JO 1992 la 1 vasle

Argint la JO 1992 la 2 vasle

Aur la JO 1996 la 8 plus 1

Aur la JO 2000 la 8 plus 1

Argint la CM 2003 la 8 plus 1

Aur la JO 2004 la 8 plus 1

O FAMILIE IMPLINITA

Intr-un cantonament la Piatra Arsa, Elisabeta si-a cunoscut sotul, pe atunci un pasionat de munte care in fiecare week-end ii cauta piscurile. "In cabana eram cazati noi, sportivii, iar turistii stateau pe holuri, in sala de sport... Le mai dadeam si noi cate o patura, sa nu inghete de frig".

Abia intorsi de la Olimpiada de la Los Angeles, sportivii au fost tinuti in cantonament pentru a pregati defilarea de 23 August. Asa insa s-a reintalnit cu actualul sot, Cornel Lipa, iar un an mai tarziu s-au casatorit.

In ’96 si-a zis insa ca ar fi timpul sa mai lase competitiile si sa faca un copil. Dragos Constantin s-a nascut un an mai tarziu si dupa ce un an a avut grija de el, s-a intors iar in lotul olimpic. Baietelul este acum elev in clasa intai la o sectie de limba germana, dar face si inot. Iar visul Elisabetei este ca fiul ei sa ajunga intr-o zi pe cea mai inalta treapta a podiumului pe care ea a urcat de cinci ori.

FOTO

PODIUM. Elisabeta Lipa a castigat atatea titluri ca nici nu le mai stie numarul

AMICITIE. Cele mai bune prietene ale canotoarei sunt foste partenere de cantonament