O călătorie inedită prin lumea surprinzătoare a decoraţiunilor ţărăneşti, propusă de dr Georgeta Stoica de la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti": "Colecţia de covoare din Transilvania şi Banat".
Fiecare covor are o poveste spusă de păsările care au prins parcă viaţă din urzeală şi fire, de pomul vieţii, de alte simboluri răspândite aproape în toată lumea orientală.Volumul "Colecţia de covoare din Transilvania şi Banat" este o lecţie despre frumuseţe. În Transilvania "covoarele erau expuse pe ruda de deasupra patului sau în jurul cuptorului, acopereau paturile, laviţele sau mesele, iar cele mai multe stăteau frumos «chitite» pe lada de zestre", spune cercetătorul Georgeta Stoica. Mai târziu, covoarele erau trecute în foaia de zestre a fetei, se transmiteau în familie din generaţie în generaţie, fiind o măsură a bogăţiei.
Covoarele din Transilvania şi Banat nu au înfrumuseţat numai casele simple ale ţăranilor, ele au fost la loc de cinste şi în conacele boierilor sau în casele negustorilor.
Pentru cei care vor să asculte povestea care foşneşte din urzeala unui covor, soluţia este simplă: covoarele sunt expuse în interioarele din Muzeul Satului sau sunt bine păstrate în depozitele instituţiei, deoarece aceste obiecte, unele de sute de ani, sunt documente ale sufletului românesc.
Sau răsfoieşti această carte şi, după ce o vei fi trecut-o cu privirea, te vei simţi mai bogat.