De veghe pe dealurile Livezilor

"Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca să auzi şi trebuie un dram de iubire ca s-o înţelegi." Sunt cuvintele marelui român şi istoric Nicolae Iorga.

Vă mai aduceţi aminte de biserica din satul Livezi - Harghita? De lăcaşul de cult unde enoriaşii ajung la fiecare slujbă urcând un deal pieptiş? De bisericuţa aceea către care nu există un drum asfaltat, ci doar o cărare peste dealuri, prin păduri, peste păşuni, pentru că niciodată nu au fost bani de ajuns să se facă un drum aici, în Livezi, satul locuit de români?

În această toamnă, livezenii îşi caută în lăzile de zestre straie de sărbătoare, pentru că au motiv de bucurie: bisericuţa lor împlineşte o sută de ani! S-au pregătit să întâmpine cum se cuvine momentul. Duminică, 12 septembrie, ei se întâlnesc la biserică, unde, cu mic, cu mare, vor participa la Sfânta Liturghie.
Lăcaşul de cult are hramul Naşterea Maicii Domnului. A fost ridicat în anul 1910 de preotul Gheorghe Ghergheli, cu ajutorul credincioşilor din sat, dar şi al familiei Grigore Pop Ciobotariu şi al soţiei sale Maria şi Voşlobeni, care au donat 1.500 de coroane.

Biserica este construită în formă de corabie, cu un turn la intrare, iar aici se găsesc patru clopote. A fost pictată de zugravul Ioan Căzilă, în perioada 1966-1970. Clădirea lăcaşului de cult este înconjurată de un zid de piatră, în interiorul curţii aflându-se cimitirul parohial.
La loc de cinste se află mormintele eroilor satului căzuţi în cele două războaie mondiale, cu lumină eternă şi flori proaspete.

"Vin bătrânii satului aici, ne spune părintele Iulian-Alexie Mihăilă, şi îşi amintesc de ce au pătimit sau pe cine au pierdut la război."
Vin şi copilaşii, pentru că aici, al Livezi, biserica e mai mult decât locul de rugăciune. "De pe prispa bisericii s-a învăţat alfabetul. Înainte se învăţa în mănăstiri. Pomovăm ortodoxia, nu facem politică, completează tânărul părinte", care nu se mulţumeşte doar cu slujirea de la biserică. Este întotdeauna prezent în viaţa satului, îşi cunoaşte toţi enoriaşii, le ştie poveştile, bucuriile şi tristeţile. În fiecare an îi invită în pelerinajele organizate la mănăstirile din judeţul Neamţ sau cele din nordul Moldovei ori din Muntenia şi din Oltenia.

Marina Bucur, director al Şcolii Generale din Livezi, n-a stat deoparte. I-a chemat pe localnici să urmărească un program cultural, gândit în cele mai mici detalii, la care vor participa artişti amatori, mai mici ori mai mari, chiar din rândurile lor. Şi cum în Livezi tradiţiile strămoşeşti sunt păstrate în vatră, pe-nserat, tinerii vor participa la hora satului.