x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„I-am colindat să-mi plătească opincile”

0
Autor: Iulia Gorneanu 19 Iul 2009 - 00:00
„I-am colindat să-mi plătească opincile”


Au urmat ani buni în care Vasile Deac, Moşu', a făcut cărări pe la Direcţia de Cultură din Baia-Mare, iar la Bucureşti... „de tare multe ori am urcat treptele Ministerului Culturii. Dacă i-aş pune pe toţi ce i-am co­lindat să-mi plătească opincile şi drumu', ar fi plătită jumătate statuia. Am vorbit cu 16 miniştri de Cultură şi nici unu n-o zîs «nu».



Dar unul singur, Dumnezeu să-i deie sănătate, mi-o semnat cu dreapta: statuie de bronz pentru Voievod! şi, uite aşa, cu-n colac mândru şi-un ştergar, c-o oiagă de horincă, busuioc şi tricolorul am făcut pentru ţara mea ce n-au făcut alţii cu cravată la gât şi viţei în portbagaj".

Proiectul a fost aprobat de Ministerul Culturii şi Cul­te­lor în timpul mandatului academicianului Răz­van Theodorescu, urmând ca sculptorul băi­mă­rean Ioan Marchiş să ridice monumentul, de fapt un an­samblu statuar format dintr-o ecvestră şi nouă per­sonaje în picioare. Suma, foarte mare de altfel, s-a dovedit insuficientă pentru cele peste 20 de to­ne de bronz, aşa că Moşucu' şi-a luat opincile şi a por­nit din nou la drum. A început să-i viziteze de da­ta aceasta pe cei despre care citise prin ziare că ar avea bani, dar „pare-se că nu le era prea drag Vo­ie­vodul.

Cel mai mult mi-o dat Iosif Constantin Dră­gan, 5.000 de euro. Cu banii am luat 2 tone de bronz". Lista Moşucului cu „sponsorizările" şi mate­ri­a­lele obţinute este interminabilă...

În 2001 au început lucrările şi au durat cinci ani. Nu i-a fost uşor Moşucului cu statuia, dar nici sculptorului Marchiş cu Moşucu'. Exasperat de nu­me­roa­sele faze de lucru, l-a terorizat ani buni pe artist. Venea tot timpul la atelier, i se părea că lucrările nu avansează, îşi pierduse răbdarea, nu mai avea în­credere, nu mai credea... „Nu eşti vrednic să-l faci pe Voievod!", „Asta n-o să fie în veci statuie!".

Apoi a căzut la pat. Toţi credeau că nu mai apucă să-şi vadă visul împlinit, acum când era atât de aproape. Toată lumea se ruga pentru el. Dar Moşucu' se ruga... să moară. Fără să citească niciunde, fără să-i spună nimeni, intuise mitul creaţiei posibile doar prin jertfă, unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român. L-a chemat pe sculptor şi i-a spus că până nu moare el nu va putea termina statuia... „M-am gândit că trebuie să plec eu, ca să poată veni Voievodul, şi m-am rugat tătă noaptea la Bunu' Dumnezeu să mă ieie...".

INAUGURAREA
Pentru prima oară, Dumnezeu nu l-a ascultat. Lu­crarea a fost isprăvită iar la 3 noiembrie 2005, cu un alai ce amintea de întâia descălecare, ansamblul sta­tuar Bogdan întemeietorul, Voievod al Ma­ra­mu­reşului şi Prim Domn al Moldovei ajungea acasă. Mo­şucu' a mobilizat toţi oamenii din sat să-l pri­meas­că aşa cum se cuvine: îmbrăcaţi româneşte, cu stea­guri şi călăreţi. Însufleţit ca prin miracol şi mai sprinten ca la 20 de ani, nu mai avea stare şi dirija cir­culaţia. „Daţi-vă la o parte, trece Voievodul nostru! Trece Voievodul românilor!"

Inaugurarea oficială a avut loc anul trecut, de Sfinţii Petru şi Pavel. Tare mândru a fost Moşucu': a pri­mit laude, diplome, distincţii... „Câte or fost, câte n-or fost, ecvestru, neecvestru, Voievodu' e călare! Şi e şi cu cinci cătane pângă el, miră-se lumea de ele. Proiectu' o fo' cu nouă, da' îs bune şi astea". Şi, to­­tuşi, Moşucului îi lipsea ceva ca să fie pe deplin fe­ri­cit. Nu înţelegea ce au putut avea mai important de făcut preşedintele şi primul-ministru de n-au ve­nit. Cât despre Patriarhul Daniel „şi şchiop trebuia să vină aici, că n-ar fi fost Patriarh de n-ar fi fost Bog­dan Vodă să întemeieze Moldova!".

Aşa că, dacă mergeţi în Maramureşul Voievodal, opriţi-vă în Bogdan Vodă. Căutaţi-l pe Vasile Deac, Moşu'. Îl veţi găsi într-o casă de sfârşit de secol XVIII şi pentru prima dată noţiunea de patrimoniu vă va pă­rea vie. De întârziaţi şi nu-l mai găsiţi, mergeţi în centru, la monument. Uitaţi-vă cu atenţie! Unul din­tre oştenii voievodului e el. E românul care şi-a pus visul mai presus decât propria-i viaţă. Iar visul lui însemna istorie, însemna neam, însemna amprentă identitară.
Citeşte mai multe despre:   lada de zestre

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie
Serviciul de email marketing furnizat de