Toate aceste “pagini autobiografice”, asumat “neliterare”, dar conţinând o literatură confesivă de cea mai bună calitate, vin să configureze datele unui profil existenţial neobisnuit şi ale unei atitudini etice, ideologice şi artistice. Ele alcătuiesc, de asemenea, un segment distinct al literaturii istratiene – o literatură a răzvrătirii generoase… Nu mai avem de-a face nici cu autobiografia mascată din ciclul Viaţa lui Adrian Zografi,nici cu eposul eroic al romanelor despre haiduci sau cu fabulosul oriental din Chira Chiralina şi Neranţula, ci cu un Panait Istrati ce-şi rememorează, cu onestitate şi autenticitate, traseul picăresc al “formării” personalitaţii sale de autodidact: de la anii petrecuţi “la stăpân” sau în porturi până la debutul publicistic şi literar. Şi, mai departe, până la eliberarea de iluziile Revoluţiei mondiale. Un credo exemplar, plin de vitalitatea sălbatică, rebelă a Orientului balcanic, şi animat de aspiraţia nelimitată către eliberarea oprimaţilor de pretutindeni.
PAUL CERNAT