Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar undeva, printre toate pregătirile și agitația sezonului, poate te gândești cum să-i arăți că sărbătoarea asta are și o parte mai profundă, una care ține de emoție, de apropiere, de ce simți, nu doar de ce primești.
Iar aici, cărțile pot face minuni.
Povestea care îl face să vadă lumea altfel
Ai observat cum, atunci când citiți o carte împreună, parcă trăiește povestea alături de personaj? Vede cum e să fii un băiețel fără jucării de Crăciun. Simte bucuria cuiva care primește o mână de ajutor când chiar are nevoie. Și brusc, ceva se schimbă în mintea lui, începe să realizeze că există și alți oameni acolo, nu doar el.
„Mami, dar există copii care nu au nimic de Crăciun?" - te-a întrebat vreodată așa ceva după o poveste? Exact asta caută cărțile să facă. Să-i arate realitatea, că lumea e mai mare decât camera lui de jucării.
Pentru că uite care-i spiritul Crăciunului adevărat: să-i vezi pe ceilalți. Să înțelegi că poți să faci pe cineva fericit, nu doar să fii tu fericit.
Copiii învață prin repetare - dar cu emoție
Dacă îi spui copilului „fii generos" o singură dată, probabil că mesajul se pierde repede în rutina zilnică. Copiii au nevoie să audă același lucru în contexte diferite, prezentate în feluri variate, ca să se fixeze cu adevărat.
Și aici intervin cărțile! Când personajul lui preferat face un gest frumos, copilul simte acea emoție. Nu doar că aude despre bunătate, ci o trăiește odată cu personajul.
Peste ani o să-și amintească cum se simțea când „Andrei a împărțit prăjiturile cu toată clasa", nu că „mama mi-a zis să fiu bun". Diferența e imensă, nu-i așa?
Tradițiile nu mai par atât de abstracte
Te-ai gândit vreodată cum vede copilul tradiția de Crăciun? „De ce punem un brad în casă? De ce stăm toți la masă? De ce oferim cadouri?" - pentru el, fără context, sunt doar niște acțiuni pe care adulții le repetă în fiecare an.
Cărțile îi dau contextul ăsta. O poveste despre familia adunată la masă îi arată că nu e vorba despre mâncare, ci despre faptul că oamenii pe care îi iubești sunt acolo, lângă tine. Că sărbătorești legătura dintre voi.
Acele minute înainte de somn cu o carte
Gândește-te la momentul acela - îl îmbrățișezi, deschizi cartea, citești cu vocea ta caldă, el simte apropierea ta, se relaxează în siguranță. Copilul tău nu asociază cartea doar cu povestea în sine. O asociază cu tot pachetul emoțional al acelui moment.
Și peste douăzeci de ani, când o să fie adult, n-o să-ți spună: „îmi amintesc exact povestea aia cu ursulețul". O să-ți spună: „îmi amintesc cum citeam împreună, cum mă simțeam atunci".
Sentimentul acela e spiritul Crăciunului pe care îl construiești acum cu fiecare carte citită.
Nu toate poveștile trebuie să fie despre Moș Crăciun
Și nici nu ar trebui! Există cărți de Crăciun pentru copii despre familii care sărbătoresc simplu și modest, despre animale care se ajută iarna, despre oameni care dau din puținul lor.
Copilul tău trebuie să vadă că sărbătoarea Crăciunului nu arată la fel pentru toată lumea - dar esența e aceeași pretutindeni: bunătatea, grija față de ceilalți, faptul că ești acolo pentru cineva.
O să citească despre un băiețel care face cadouri din hârtie și lipici pentru că familia lui n-are mulți bani - și brusc înțelege că nu contează cât costă cadoul. Sau despre o familie care invită la masă o persoană care nu are cu cine petrece sărbătorile - și înțelege că un gest mic poate însemna totul pentru altcineva.
Conversația de după citit contează
Nu închide cartea și gata, la somn! Pune-i câteva întrebări simple: „Cum crezi că s-a simțit personajul acela?" sau „Tu ce-ai fi făcut în locul lui?". Nu trebuie să fie interogatoriu, doar o discuție relaxată.
Aici se întâmplă magia - copilul conectează povestea cu viața lui. „A, exact ca atunci când am împărțit jucăria cu fratele meu!" sau „Și eu m-aș simți trist dacă aș fi singur de sărbători".
Lecția devine a lui, personală. Nu mai e ceva abstract din carte, e ceva ce îl privește direct.
Personajele devin modelele lui
Copiii copiază ce văd - știi deja asta. Și nu copiază doar de la tine, ci și de la personajele din cărți. Când văd un personaj oferind din ce are, fără să aștepte ceva înapoi, preia mesajul.
Frumusețea e că nu simte că „mama vrea să mă învețe ceva". Pur și simplu vede o posibilitate: „A, deci așa se comportă oamenii buni". Și când vine momentul, își amintește: „În carte, fetița a ajutat pe cineva. Pot și eu".
Fără presiune, fără morală predată direct. Doar un exemplu care rămâne acolo, în minte.
Momentul în care povestea prinde viață
Cărțile bune de Crăciun au reni zburători și spiriduși, da. Dar în centru au ceva foarte real: dragoste, generozitate, compasiune.
Și asta îl ajută pe copil să înțeleagă că spiritul Crăciunului nu depinde de magie externă. Nu trebuie să existe spiriduși ca să poți să fii bun cu cineva. Nu trebuie să aștepți miracole ca să creezi tu momente speciale pentru cei din jur.
Magia adevărată vine din ce facem noi, oamenii
Elementele fantastice din povești sunt atractive și captivante, rețin atenția copilului, îl fac să se îndrăgostească de lectură. Dar mesajele profunde, acelea sunt ancorate în realitate. Și copilul tău învață să facă distincția - să se bucure de poveste dar să aplice lecțiile în lumea reală.
Când citești cu el, nu îi transmiți doar o poveste. Îi transmiți valori. Îi creezi amintiri. Îl ajuți să înțeleagă că sărbătoarea Crăciunul e despre oamenii din jurul lui, despre a dărui și a primi dragoste, despre a fi prezent pentru ceilalți.
Și lecțiile învățate din paginile cărților și momentele petrecute împreună? Rămân cu el toată viața.
Citește pe Antena3.ro
