A APUS O STEA - Dina Cocea, între glorie şi nemurire

S-a dus spre celălalt tărâm Dina Cocea, cea supranumită regină a teatrului românesc, acum “aureolată nemuritor”, vorba criticului. Se va odihni pe veci, la Bellu, alături de cei mai dragi oameni – mama, bunicul, sora Tanţi.

Ultimele cinci zile s-a aflat internată la Spitalul de Urgenţă Floreasca. “A fost îngrijită excepţional, doctorii făcând minuni, dar nu s-a putut mai mult”, ne-a mărturisit muzicologul Ana Toboşaru, prietena cea mai apropiată a actriţei, care i-a fost alături ani de zile, împreună cu soţul său, teatrologul şi profesorul universitar Ion Toboşaru. S-a stins luni seara, ora 21:00, la Terapie Intensivă. “A murit cu creierul computer, adică foarte lucidă. Şi-a luat rămas bun de la mine cu ochii, căci era conectată la aparate şi nu putea vorbi”, a spus Ana Toboşaru, profund marcată de acest ultim contact cu Dina Cocea.

CASA VEŞNICIEI

Pentru că teatrul i-a fost casa şi viaţa,trupul neînsufleţit al  Dina Cocea va fi depus în holul Naţionalului bucureştean. Publicul poate participa la acest ultim “spectacol” mâine, între 9:00 şi 13:00 (ora când va fi oficiată şi slujba religioasă). După aceea, cortegiul funerar se va îndrepta spre Cimitirul Bellu.

Locul de veci îi va fi la figura 100, lângă sora sa, actriţa Tanţi Cocea, bunicul său, scriitorul Constantin Mille, şi mama sa, Florica Mille.

DEPLÂNGERE ÎN INTIMITATE

Marii actori care au cunoscut-o fie pe scenă, fie la facultate, unde a cultivat dragostea de scenă, o deplâng, sunt trişti. Asaltat de presă, pentru a-i cere un gând la plecarea în eternitate a fostei sale colege, cu care a jucat alături în diverse spectacole, înfiinţând şi un teatru împreună, Radu Beligan a tăcut, preferând să-şi consume “durerea în intimitate”.

Doi foşti studenţi, azi monştri sacri – Gheorghe Dinică şi Marin Moraru – au iubit-o şi invocat-o mereu. La plecarea profesoarei dragi, sufletul lor lăcrimiază. Pentru Marin Moraru, cel care i se adresa “Mereu studentul dumneavoastră, cu emoţie şi recunoştinţă”, dispariţia Dinei Cocea înseamnă moartea unuia dintre părinţii săi. Gheorghe Dinică, amintindu-şi de perioada studenţiei (1957-1962) de la Institutul de Teatru şi Film, ne-a spus că profesoara sa a fost “un personaj excepţional, un om de calitate, care a avut grijă de el”, îndrumându-l spre perfecţiunea pe care o atingea cu fiecare rol realizat. Ion Toboşaru spune despre Dina Cocea că ea a reprezentat “culminanţa teatrului în varii roluri ce poartă amprenta sensibilităţii şi a efervescenţei spirituale (...) şi a slujit învăţământul academic închinat teatrului”. Cunoscutul teatrolog menţiona anul trecut, la aniversarea marii actriţe, că se cere a aminti contribuţia Dinei Cocea şi în domeniul dramaturgiei. Astfel, “actriţă, regizor, dramaturg, eseist – laolaltă întrupează o activitate de rodnică exemplaritate”, menţiona Ion Toboşaru.

DIN FAMILIE CELEBRĂ

Ar fi împlinit la 27 noiembrie 96 de ani. S-a născut la Bucureşti, în 1912.

A fost fiica scriitorului şi ziaristului-pamfletar N.D. Cocea (om politic de stânga) şi nepoată a gazetarului şi scriitorului Constantin Mille. Datorită mătuşii sale Alice Cocea, o mare actriţă la Paris, Dina Cocea a avut posibilitatea să se cultive şi să ia lecţii de la mari interpreţi francezi, în timpul cât a stat în capitala Franţei, pe când era adolescentă. A devenit cunoscută prin numeroasele roluri interpretate pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

ACTIVITATEA

Debutul şi l-a făcut la Teatrul “Comedia” (azi Odeon), alături de G. Timică. Primul mare succes ar fi fost, potrivit criticii de specialitate, cu “Taifunul”, în care a jucat alături de George Vraca.

Ea a fondat în 1940 în subsolul sălii “Comedia”, compania Teatrul Nostru, avându-i asociaţi pe Fory Etterle, Eugenia Zaharia şi Petru Niro. Teatrul Nostru a fost închis o dată cu naţionalizarea companiilor teatrale, în 1948-1949.

După aceea, a devenit actriţă la Teatrul Naţional din Bucureşti, iar după pensionarea din 1966 a fost actor-colaborator la mai multe teatre din Capitală. Până în 1989 a fost şi preşedintele Asociaţiei oamenilor din instituţiile teatrale şi muzicale (ATM), după Lucia Sturdza-Bulandra şi Costache Antoniu. În calitate de profesor universitar, Dina Cocea a pregătit mai multe generaţii de actori, având, totodată, o remarcabilă activitate publicistică şi politică. De-a lungul carierei a fost distinsă cu numeroase premii, cu titlul de Artistă Emerită, de Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti, de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale”.

Roluri, roluri

Printre rolurile create pe scena Teatrului Nostru, a Teatrului Municipal, a Teatrului Mic sau pe cea a Teatrului Giuleşti se numără cele din spectacolele “Hoţii” de Schiller, “Doamna lui Ieremia” de Nicolae Iorga, “Furtuna” de Ostrovski, “Regele Lear” de W. Shakespeare, dar şi “Anna Karenina” de Tolstoi, “Tartuffe” de Moliere, “Părinţii teribili” de J. Cocteau etc. A jucat şi în filme, precum “O noapte de pomină”, regia Ion Şahighian (1939); “Cartierul veseliei”, regia Manole Marcus, şi “Neamul Şoimăreştilor”, regia Mircea Drăgan (1964), “Ciprian Porumbescu” (1972) sau “Atac în bibliotecă” (1992).

“A murit profesoara mea de actorie. A murit unul din părinţii mei”
Marin Moraru

“A fost omul care a avut grijă de mine şi m-a îndrumat spre o profesiune pe care o iubesc foarte mult”
Gheorghe Dinică