Alex Rotaru: Un cireşar la Hollywood

A jucat în Trilogia "Cireşarii" în regia lui Adrian Petringenaru. A fost şi premiat pentru rolul pe care l-a interpretat. A făcut carieră la Hollywood ca regizor de film documentar trăieşte în America de 17 ani şi se numără printre actorii care au făcut parte din distribuţia unuia dintre cele mai populare filme româneşti pentru tineri: "Cireşarii". Alex Rotaru.

Cum bine scria cineva pe un blog - într-un articol dedicat ecranizării "Cireşarii" - "reuşitele cinematografice din actualul deceniu ne dau dreptul să privim cu speranţă în viitor, dar ne obligă şi să privim cu respect în trecut". Poate nu a avut succesul şi valoarea serialului "Toate pânzele sus", dar a fost un fenomen. Copiii de atunci se identificau cu personajele din film, organizau expediţii, îşi imaginau o lume a cireşarilor, se numeau cireşari, îi imitau pe cireşari, visau la cireşari, îi admirau pe cireşari.

A trecut ceva vreme de când Victor, Ionel, Ursu, Tic, Maria sau Lucia... făceau legea printre adolescenţi. "Cireşarii", filmul realizat după cărţile lui Constantin Chiriţă - seria de romane care au fascinat universul multora -, împlineşte anul acesta 38 de ani. Prima ecranizare îi aparţine regizorului Andrei Blaier, care a realizat în 1972 o serie de zece episoade. Doisprezece ani mai târziu, Adrian Petringenaru regizează filmul artistic "Cireşarii" (1984), după care "Aripi de zăpadă" (1985) şi "Cetatea ascunsă" (1987). Nu se mai ştie aproape nimic despre adevăraţii cireşari, iar informaţiile care s-au mai vehiculat despre ei oricum nu sunt confirmate.

PERIPEŢII DIN "CIREŞARII"
Alex Rotaru, regizor, copil de actor (mama - Maria Rotaru) şi de dramaturg (tatăl - Eugen Rotaru), trăieşte de mulţi ani în Statele Unite ale Americii. Jurnalul Naţional a publicat la sfârşitul anului trecut un articol legat de personalitatea sa, ca noutate fiind faptul că acesta s-a întors în România pentru a realiza un lungmetraj.

Alex Rotaru a jucat rolul Dan în trilogia "Cireşarii", "Aripi de zăpadă" şi "Cetatea ascunsă" în regia lui Adrian Petringenaru. "Am fost ales prin audiţii în 1983, când eram mai scund decât actorii care-i interpretau pe Victor, Ionel şi Ursu. Apoi, de-a lungul filmărilor, am crescut mai înalt decât toţi - spune el. În ultimul film, Adrian m-a pus să merg în genunchi în spatele tuturor, într-un cadru larg, pentru a păstra iluzia că sunt mai scund decât ei". Audiţiile pentru roluri au avut loc în mai multe şcoli din capitală. "Pentru că se întâmplau în timpul orelor (venea o dubă şi ne lua), părinţii mei n-au aflat nimic până n-a sunat acasă regizorul să-mi spună că primisem rolul.

Amintirile de la filmări sunt multe.... În prima mea zi de filmare l-am cunoscut pe Constantin Chiriţă şi am făcut fotofobie de la reflectoarele de 10 mii de Watti... am fost orbit figurativ de strălucirea unui scriitor pe care îl admiram foarte mult la ora aceea (citisem «Cireşarii» cu mare nesaţ) şi de luminile rampei la propriu... Apoi, prima dată când am sărutat o fată s-a-ntâmplat la Poiana Braşov pe platoul de la «Aripi de zăpadă», al doilea film din seria celor trei... Odată în Retezat, când filmam «Cireşarii», am calculat greşit şi am rămas o zi întreagă sus pe munte fără apă, dar nu s-a plâns nimeni, cu toate că era o arşiţă orbitoare...

Am ajuns jos la hotel seara, arşi de soare şi cu gâtlejul pârjolit, dar cu sentimentul unei aventuri imense şi al unui fel de viaţă mărit şi eliberat de realitatea vieţii în comunism... Mai târziu, când am filmat sus la Bâlea Lac în toiul iernii pentru «Aripi de zăpadă» şi pentru «Cetatea ascunsă», rolul meu cerea să fiu întins pe un gheţar, după o avalanşă pe care în film eu o provocasem cu un ţipăt necugetat.

Racordul era foarte dificil de refăcut între duble, pentru că eram acoperit de tot felul de rămăşiţe de bagaje, schiuri etc., aşa că, în timp ce restul echipei făcea pauză, eu stăteam întins pe gheaţă şi beam ceai cu rom, ca să nu clintim recuzita şi să n-o lungim prea mult... M-am procopsit cu o dublă pneumonie şi cu efemera recunoştinţă a echipei că le-am economisit ceva timp în gerul de la Bâlea..."

PREMIAT PENTRU ROL
Alex Rotaru a câştigat premiul Cocoşul de Aur pentru cea mai bună interpretare actoricească masculină la Festivalul de Film pentru Copii şi Tineret de la Piatra-Neamţ în 1988.

"Pentru mine, rolul Dan şi experienţele de filmare la această trilogie au însemnat foarte, foarte mult, şi au influenţat în mare măsură parcursul meu viitor... mi-au dat o deschidere şi o încredere în mine uriaşe. Mă îndoiesc c-aş fi decis să părăsesc domeniul meu iniţial de studiu universitar (fizică, la MIT) sau c-aş fi îndrăznit să plec la Hollywood de unul singur, fără să cunosc pe nimeni, dacă n-aş fi avut aceste experienţe timpurii care m-au convins că pot răzbi pe un platou de filmare indiferent de limbă sau cultură".