Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La cercetarea din Spitalul Bagdasar am ajuns pentru că nu reuşeam să descopăr duritatea pe care o are "Nora". Anestezia este o moarte indusă, lucru cu care nu te joci. Îţi trebuie multă tărie de caracter şi încrederea că eşti cel mai potrivit ca să ajuţi la prelungirea sănătoasă a vieţii unui om. După ce era să leşin la primele trei operaţii, am înţeles că nu trebuie să mă identific cu fiecare pacient, ci să înţeleg că rolul pe care trebuia să îl descopăr era al celui care salvează sau nu o viaţă.
În aceste condiţii poţi părea cu uşurinţă insensibil faţă de anumite situaţii, dar te păstrezi cu siguranţă un foarte bun profesionist. Ce m-a frapat au fost cărţile de rugăciuni pe care medicii le aveau şi conştiinţa lor că fiecare persoană are un destin. Dr Eva Gheorghiţă, dr Christiana Anghelescu, dr Carmen Radoslav, prof. dr Radu Mircea Gordan, dr Gheorghe Vasile Ciubotaru, dr Jean Ciurea mi-au oferit şansa de a-i cunoaşte în calitate de medici şi datorită lor astăzi apreciez cu mai multă responsabilitate libertatea pe care o am în a-mi trăi viaţa. Curajul de a alege să fie puternici, mereu pregătiţi şi de a trăi prioritar pentru pacienţi sunt cele care mă fac să cred că medicii sunt cei faţă de care ar trebui să avem cel mai mare respect pe acest pământ.
● Cum e "jocul" alături de Marcel Iureş?
Domnul Iureş vine cu multă experienţă, un ochi ager şi cele mai bune intenţii. Prin ambiţia care mă caracterizează, încrederea oferită de producători ca fiind cea mai bună alegere pentru acest personaj, jurnalul de lucru pe care l-am început încă de la casting şi descoperirea nevoii de a fi blândă pentru a putea construi un personaj agresiv, am reuşit să creăm o relaţie de lucru creativă şi eficientă. Filmăm în regim de televiziune. Adică două zile de lucru pentru un episod, ceea ce înseamnă că nu avem mult timp pentru noi. Ne concentrăm fiecare în parte pe ce are de trăit personajul lui şi încercăm să îi oferim toată energia noastră. Avem o echipă tehnică excelentă care ne susţine în tot ceea ce încercăm să inventăm. Acum sperăm, aşa cum ne dorim, ca producătorii HBO să găsească proiectul perfect pentru a crea un serial de comedie românesc.
● Ai accepta să joci din nou într-o telenovelă?
Ar fi o greşeală enormă să fac acum acest pas. Am început cariera de actriţă de film cu "Trafic", câştigător al Palme D'or-ului la Cannes în 2003, am continuat cu alte filme premiate, dar cunoscută publicului am devenit în momentul în care am jucat într-o telenovelă (n.n. - "Secretul Mariei", difuzată la Antena 1). Proiect ales exclusiv din motive financiare. Dar am avut şansa ca lungmetrajul "California Dreamin'" să îmi spele păcatele şi să îmi reconstruiască imaginea. A urmat premiul pentru cea mai bună actriţă la Buenos Aires, pentru Ana-Violeta din "Pescuit sportiv", clipul cu Depeche Mode. A face alegerea de a mă întoarce cu mulţi paşi înapoi ar fi o mare greşeală. Muncesc şi am muncit foarte mult pentru ceea ce sunt. Ştiu unde am greşit şi sper să fiu înţeleaptă pe mai departe. Mi-a plăcut să gust din tot, dar acum încerc să îmi stabilesc priorităţile şi drumul pe care îmi place să evoluez.
Citește pe Antena3.ro
● Ai face orice pentru artă?
Nu cred că aş face totul pentru artă. Viaţa reală este adevărul meu şi singura care contează. Experimentez, dar nu uit limitele. La un loc cu verdeaţă aş vrea să ajung.
● Eşti o actriţă pe care o iubeşte străinătatea. De ce nu-ţi faci un rost în ţări mai evoluate, care ţi-ar putea oferi mai multe oportunităţi?
Mă gândesc tot mai mult să plec mai des în străinătate doar pentru a lucra în proiecte plătite mult mai bine. În acelaşi timp, am colegi cu care dezvolt noi proiecte pentru a călători cât mai mult. Curând o să filmez în Turcia şi Suedia. Nu mă pot plânge. Aleg totuşi să nu mă îndepărtez foarte mult de destin. Vreau să fac paşi mici şi siguri. Mai devreme sau mai târziu voi ajunge tot acolo unde va trebui să fiu.
● Ce te mai ţine în România?
Avioanele TAROM cu piloţi excelenţi. Ei mă aduc mereu acasă în cea mai mare siguranţă. De ce să te îndepărtezi când atât de simplu poţi fi mereu aproape? Mă bucură că am început să merg la o şcoală din zona Prelungirea Ghencea-Canal, unde vin copii aflaţi în situaţie de risc sau abandon şcolar. Asociaţia "Evolution" este cea care m-a invitat să le predau actorie şi iată că acesta este unul dintre motivele care mă fac să mă întorc cu plăcere şi încredere acasă.
● Pleci la Londra pentru o serie de castinguri cu regizori români.
Înainte de a se termina filmările la "În derivă" am să plec la Londra pentru a o ajuta pe regizoarea Anca Damian la găsirea unui actor talentat şi profesionist împreună cu care să creez acea chimie de care o să fie nevoie pe ecran. "A Very Unsettled Summer" este un proiect pe care o să îl filmăm exclusiv în limba engleză, produs majoritar în Suedia. Este o coproducţie cu Illusion Film AB, casă de producţie şi pentru Lars von Trier, Jan Troel sau Daniel Espinosa, iar, ca o ironie, acest proiect nu a primit finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei în România.
● Ai câştigat recent şi o nouă bursă.
Este unul dintre puţinele lucruri pe care mi le-am dorit cu adevărat. Când eram studentă, doamna Ileana Berlogea, istoric literar şi doctor honoris causa al facultăţii noastre, ne povestea cu multă pasiune despre teatrul No şi Kabuki. M-a ajutat să mă îndrăgostesc de acest gen de teatru, iar acum, când a apărut această bursă pentru un stagiu internaţional postuniversitar cu tema Teatrul şi Cultura Japoniei, am făcut tot posibilul să nu pierd şansa. Chiar dacă erau numai 10 minute până la închiderea înscrierilor, recomandările doamnei profesoare Sanda Manu şi ale domnului Marcel Iureş au reuşit să ofere şi mai multă credibilitate în faţa comisiei. Este o bursă în limba engleză, susţinută de profesori japonezi. Eugen Ciurtin, istoric al religiilor şi doctorand al Sorbonnei, este un alt înger păzitor al carierei mele. El este cel care m-a ajutat prin Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române să împrumut cărţile necesare pentru o pregătire cât mai serioasă în vederea întâlnirii cu viitorii mei profesori.
● Ce mare actor ţi-ar plăcea să-ţi dea replica odată?
Cred că toate întâlnirile sunt importante. M-aş bucura să fiu necesară în producţiile unde vor colabora marii actori ai acestei ţări. Am multe de învăţat şi sunt ca un burete când e vorba despre furat meserie.
● Când erai mică voiai să te faci preoteasă. Te-ai căsători acum cu un preot, dacă ai descoperi că e iubirea vieţii tale?
Să fiu sinceră, trec printr-o perioadă în care nu mai cred în iubire. Cred în maturitate. Cu multă toleranţă şi înţelepciune poţi trăi momente simple şi frumoase, dar o iubire a vieţii nu cred că există. Pasiuni, da. Nu mă gândesc la căsătorie şi nici nu cred că o să fie una prea curând. Dacă mi-ar plăcea ca el să fie un viitor preot? Da. Mi-ar plăcea să fiu norocoasa soţie a unui bărbat dăruit de Dumnezeu cu acest har. Cred totuşi că am o viaţă minunată şi nu vreau să cer prea multe.
● "Cred că m-am născut să fac comedie, dar încă mai rătăcesc pe drumuri", spuneai recent. Ce te-ar putea opri din "rătăcire"?
Producţii cu regizori şi actori foarte buni de comedie, care să aibă nevoie de mine.
