Atelier: Privelişti

A fost odata, ca niciodata... A fost odata un om iubitor de frumos, un om care stia sa asculte glasul pamantului. Iar acest om, pe numele sau Constantin (Costan) Dipse, avea harul de a oglindi frumusetea satului traditional, cu tot ce cuprinde el, de la rasarit pana la apus: graba taranilor de a ajunge la lucrul campului, bucuria mieilor care zburda nestingheriti si pasc iarba cruda, atentia copiilor care invata a ingana cate un cantecel si, peste toate acestea, imaginea legendara a cavalerului trac, nelipsit in povestile batranilor. Universul conturat de Constantin Dipse este exceptional: portul traditional, redat in splendoarea lui, iti dezvaluie din tainele Maramuresului Voievodal. Nimic nu a scapat din vedere, pictorul structurand totul dupa buna randuiala a satului, avand aproape biserica si icoana Maicii Domnului care poarta straie romanesti, cu aceleasi motive specifice Maramuresului, frumusetea lucrarilor sale rascolind cele mai profunde sentimente.

Nascut la Surdesti, Maramures, in septembrie 1917, pictorul Constantin Dipse a zugravit in nuante vii frumusetea satelor si a oamenilor simpli de pe plaiurile copilariei, si nu numai. O expozitie retrospectiva este gazduita de Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" pana la 27 mai, iar titlul acesteia: "Atelier: Privelisti" nu este unul intamplator, ci o rememorare a vietii pictorului si, totodata, o celebrare a complexei sale opere artistice.

Sub ferestrele luminoase salii "Gheorghe Focsa" au fost reconstituite cadrul si atmosfera de creatie a atelierului pictorului, fiind expuse multe dintre picturile sale reprezentative, precum si desene, ilustratii si reproduceri dupa lucrari de arta monumentala realizate de acesta.

Constantin Dipse a indragit nespus frumosul sat al copilariei unde tatal sau, Onutu Dipse, era primar, dar nu unul oarecare, ci om respectat care a construit acolo prima scoala si casa parohiala si a facut parte din delegatia care a reprezentat nordul tarii la Marea Unire din 1918. Constantin Dipse povestea cu bucurie despre bunicul sau care a fost la Viena, ca Memorandist, in delegatia celor 300 de romani, alaturi invatatorul vinerean Nicolae Herlea, care a tinut o impresionanta cuvantare in limbile germana si latina, cu un inalt sentiment patriotic, in fata imparatului Franz Iosif.

Dupa ce a absolvit Liceul Gh. Sincai din Baia Mare, Constantin Dipse s-a inscris la Scoala Liberala de Arte Frumoase, la clasa profesorului Gheorghe Manu, in 1940 fiind absolvent. A trait razboiul, pe frontul de lupta, a infruntat tot ce i-a dat viata. In 1945 era licentiat al Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti, elev al maestrilor Nicolae Darascu si Camil Ressu. De altfel, Camil Ressu i-a fost mentor, conducator al doctoratului, pe care l-a obtinut in 1948.

Constantin Dipse a parasit aceasta lume in urma cu doi ani. Avea 93 de ani, cand, la un apus de soare, a asfintit, la Bucuresti, omul Constantin Dipse. Pictorul insa a ramas cu noi, soptindu-ne tainic, prin lucrarile sale, povesti nebanuite despre oameni si locuri: jocuri ale copilariei, caratul fanului, joc fecioresc, culesul inului, duminica in sat, dupa ploaie, la buza cerului, joaca mieilor, portret de taranca, rodul pamantului, dimineata, spre soare, si multe altele. Constantin Dipse a zugravit si biserici, realizand totodata mai multe lucrari prin tehnica mozaic-ceramica.