Bate-ma, omoara-ma, dar iarta-ma

Oricat ar fi de imprevizibila, o relatie furtunoasa de dragoste e de natura sa te-aduca la balamucu’ vesel. Sau la emisiunea "Iarta-ma". Daca ajungi la balamucu’ vesel, stai linistit in camasa ta de forta si te legeni inainte si-napoi pe marginea patului, asteptand-o pe tanti in alb sa vina sa te-ntepe-n vena si sa te faca sa adormi mai repede.

Dac-ajungi la "Iarta-ma", afla o lume-ntreaga cum iti luai nevasta la omor si cum ea pleca de nebuna la altu’, pentru ca, dupa un timp, sa vina iar la tine, tu iar s-o iei la omor si ea iar sa plece si tot asa. Cred ca, in termenii tai, sa fii in centrul atentiei unei tari intregi nici macar nu te-ar deranja foarte tare.

In termenii unui om care are un cat de cat simt al penibilului insa, micuta ta drama de familie expusa in spatiul public devine un banc. Esti un Bula esuat la televizor de care se rade relaxat. Aduse in fata si intinse cat mai larg, ca cearsafurile pe sarma, necazurile tale devin, pentru toti ceilalti, o gluma imensa. Admit ca ma rad de tine si de necazurile tale, desi crestinesc ar fi sa-ti fiu alaturi, macar sufleteste.

M-am intrebat de multe ori daca exista telespectatori impartiali.

Daca exista un astfel de telespectator, cum ar reactiona el privind drama unui Bula oarecare, complet inconstient de ridicolul enorm la care se expune aratandu-si la televizor matele incurcate ale dramei lui pasionale. Cum ar trebui sa reactionezi in fata unei asemenea "intamplari"? Cum ar fi mai de bun-simt? Cum ar fi mai omeneste? Sau poate ca n-ar trebui sa reactionezi in nici un fel? Daca nu reactionezi, te transforma asta intr-un telespectator impartial sau pur si simplu intr-un telespectator complet insensibil?

Nu cred totusi ca exista privitor impartial, pentru ca televiziunea insasi e creata sa-ti stimuleze nervii, creieru’, intelectu’, sufletu’ si, bineinteles, cum imi place mie sa spun, literatura. Prin urmare, nu poti ramane fara reactii in fata unei minitragedii umane care se da la televizor. Acuma pe bune, in cazul de fata, nu poti decat sa razi si, eventual, sa pui mana pe telefon, sa-ti suni cat mai multi prieteni pe care sa-i atentionezi: "Se da un film bun pe TVR 1, ACUM!".

Dar, daca, din punctul de vedere al privitorului, mai e cum mai e, ma-ntreb ce-o fi in sufletul omului care-aduce florile, Marius. L-am vazut scormonind prin tragedie cu tot felul de intrebari, puse mai degraba in sictir, pentru ca, brusc, la momentul te zero, cu o voce care trada cea mai apriga... hmm... implicare emotionala, sa i se adreseze matematic: "Daca vreti sa-l iertati, primiti aceste flori".

Tragedia domnului Bula, venit la "Iarta-ma" sa-si aduca nevasta inapoi de prin straini, nu s-a incheiat fericit. Madam Bula n-a venit, iar nenea Bula a decretat, cu un semn regesc din mana, "n-o mai iubesc, gata!". Pacat de flori. Ce s-o fi intamplat cu ele?