Bestia Tatulici

TVR difuzeaza un nou serial. Se numeste "Bestia" si prezinta viata unei redactii de stiri care se diferentiaza de concurenta nu doar prin impartialitate, ci si prin faptul ca reporterii sunt filmati nonstop, iar spectatorii pot privi pe net cum se negociaza interviuri sau se cauta cuvintele cele mai potrivite pentru a transmite emotii si a obtine audiente mari.

"Nu ma interesezi tu, ci povestea ta", i-a spus un reporter unui fost copil vedeta ajuns dependent de droguri. Apoi, l-a filmat zi si noapte ca sa inteleaga care sunt lucrurile ce-l emotioneaza, il deruteaza si-l aduc in fata drogurilor. O lectie de jurnalism pe care ar fi trebuit sa o stie si editorul care vineri, 7 ianuarie, a avut urmatoarele "lucruri" de transformat intr-o stire.

Imagini tremurate, filmate de o persoana in miscare. O voce speriata de copil. "Tataaaa, Tataaa!" Politisti alergand catre o parcare. Voci. "Unde s-au dus astia? Hai la copil!" Printre masini, un barbat imbracat in negru, asezat pe asfalt. "Lasa-ma aici, ca nu fac nimic!" Si un politist calm. "Gata, ridica-l. Lasa-l." Urmaritul: "Sa nu vada copilul, va rog frumos!" Politistul: "Nu vede".

Era, asadar, un presupus infractor (nevinovatie pana la proces, asa spune legea) care n-a vrut sa fie arestat in fata copilului sau. Poate ca era cel mai rau dintre infractori, dar in fata copilului vroia sa ramana "tata". Ce a iesit in stirea Pro TV?

"Descindere in forta pe strazile Timisoarei. Un traficant de valuta cautat de autoritati de mai bine de patru ani a fost prins de politistii si de ofiterii de la trupele speciale. Barbatul se plimba impreuna cu fiul sau. La vederea oamenilor legii, acesta a abandonat copilul si a rupt-o la fuga." Simtiti sensibilitatea editorului, reflectata in expresia "si-a abandonat copilul"?! Simtiti unghiul uman al povestii?! NU EXISTA!

Serialul pe care-l difuzeaza TVR in fiecare luni de la ora 20:00 - "The Beast" - speculeaza tocmai aceste emotii pe care televiziunea trebuie sa le transmita ca sa tina publicul in fata ecranului. Dar daca n-aveti timp sa va uitati la el, cautati-l pe Tatulici pe Realitatea TV. Pentru un cunoscator, teledonul moderat de Mihai Tatulici a fost o lectie despre cum sa speculezi orice intamplare ca sa captezi atentia, sa provoci emotii si, daca se poate, sa storci lacrimi. A inceput cu o relatare a lui Cristi Zarescu. Reporterul, in direct din Asia afectata de tsunami, datea detalii despre morti si supravietuitori, informatii potrivite mai degraba unui jurnal decat unui teledon. Tehnic, Zarescu era "pe aratura". Dar vine Tatulici si il intreaba: "Unde ai dormit azi noapte?", si afli ca Zarescu locuieste intr-un garaj, s-a imprietenit cu cativa dintre copiii care si-au pierdut parintii, le-a cumparat orez si le-a dat bomboanele pe care le-a adus de acasa.

Seara, aproape la finalul emisiunii, dupa ce Andrei Gheorghe, cu sinceritatea-i celebra, daduse una din cheile emotiilor la tv ("Deseori cand copiii sunt prezenti, se vorbeste despre utilizarea unor resurse necinstite, pentru ca in fata copiilor e destul de greu sa ramai senin"), Tatulici da lovitura de gratie. Vorbeste cu un profesor de la o casa de copii, care si-a adus elevii in studio impreuna cu un dar. Si ia microfonul rostind, in fata fiecarui copil, "Iti multumim frumos", primind acelasi raspuns. "Cu placere." Cel mai mare dintre copii, o fetita, spune "Sper sa fie cu folos" si spectatorul se gandeste ca fata are in comun cu copiii din Asia toate emotiile si frustrarile care vin din disparitia parintilor.

Ma enerveaza Tatulici. Imi dau seama ca uneori sare calul, devenind cabotin, in dorinta de a reusi sa treaca de sticla cuvintele care emotioneaza spectatorii. Si il urasc ca e o asa "bestie" profesionista care ma emotioneaza uneori si pe mine, care cunosc majoritatea trucurilor.

Si imi repet mereu: televiziunea e o c..va. Doar pestii mari reusesc sa faca bani cu ea.

P.S. Multumiri Monitoring Media pentru transcrierile integrale ale programelor la care am facut referire in acest articol.