Biblioteca, un rezervor de viitor

Liviu Papadima, decanul Universitatii de Litere Bucuresti. Citeste, preda si publica. E un om al cartii. Nu stie daca ea i-a oferit viata sau daca i-a rapit-o, cert e ca nu se poate imagina in afara lumii randurilor scrise.

VIZITA. Liviu Papadima dand o raita prin sala de lectura a bibliotecii de la Litere

"Biblioteca e un rezervor de viitor." Asa incepe dialogul cu Liviu Papadima. "Acolo se afla o sumedenie de lucruri care asteapta sa fie descoperite. Si asteapta omul care sa le descopere." Pentru ca un pedagog nu putea decat sa se arate organizat in idei, bine-nteles ca a venit repede si contraponderea care sa echilibreze balanta: ce nu e biblioteca. "O mobila. Simple vrafuri de carti". Am aflat ca o biblioteca nu functioneaza in afara ordinii care naste un univers. Universul cartii. "Daca nu reusesti sa construiesti singur aceasta ordine, atunci biblioteca e inutila."

TEREN MINAT. La inceput mostenita, apoi imbogatita, piesa cu piesa. Pana s-au strans vreo 6.000 de volume in biblioteca personala. Asta seamana, pe undeva, cu o biblioteca publica, imi zic eu. Liviu Papadima nu m-a contrazis. Mi-a atras doar atentia ca intram pe un teren minat. Daca lipseste ordinea de care aminteam, biblioteca se transforma dintr-o cale de a te regasi pe tine insuti, intr-un mod parsiv de a te rataci in hatisul cartilor!

Cand vine vorba de carti personale si imprumutate, exista o diferenta de statut. Cartile de la biblioteca le-mprumuti, pe cand pe-ale tale te feresti sa le dai cu-mprumut. Apoi e relatia cu cartea. Cea de-acasa e rabdatoare si prietenoasa pentru ca iti sta oricand la dispozitie. Cea de la biblioteca e grabita si mofturoasa pentru ca-ti impune restrictii si limitari: o citesti pentru ca ai o datorie si nici nu te poti bucura de ea prea multa vreme. N-ai timp deci sa te-mprietenesti cu ea. Revenind la biblioteca de-acasa, Liviu Papadima zice asa: "Ea mai trebuie sa si incapa in locuinta sau, mai degraba, trebuie sa-ncapem si noi pe langa ea". Si totusi majoritatea colegilor mei de afara se bazeaza pe cartile oferite de biblioteca institutiei sau, in multe cazuri, au birouri unde-si aduna carti comandate pe aceeasi cale. Si mai sunt cei care au rafturi pline doar de coperte, de dragul de-a se fali atunci cand primesc musafiri de vaza.

MESTESUG. "Cititul e o arta? Categoric. Fiecare carte se citeste altfel". Dar nu exista ceea ce s-ar vrea o reteta universala, "un fel de speraclu cu care sa deschizi orice carte". In schimb, pentru scris exista reteta. E drept ca ea nu-ti garanteaza gloria ca scriitor, dar cel putin te-nvata cum sa-ti transmiti mesajul. De pilda, se practica tot mai mult creative writing-ul. Ceea ce insa la noi se stie prea putin este ca, la mama lor, cursurile sunt destinate studentilor de la toate specializarile. Nu doar celor care vor sa scrie romane, ci celor care vor sa se exprime eficient.

MESAJE. Fiecare carte, dincolo de text, transmite si alt fel de mesaj. Cartile daruite vin cu mesaj inclus. De ordin simbolic, evident. Cartile imprumutate au luat si ele, la randul lor, din energia celor ce le-au parcurs. In alte cazuri insa, mesajul e foarte limpede. Scrijelit pe marginile paginilor. "La Facultatea de Litere e deja o traditie a dialogului dintre cei ce adnoteaza pagini. E ciudat sa fii spectatorul unei astfel de discutii tacute…"

CLUBURI DE LECTURA. Constituite ad-hoc si de nevoie. Din lipsa de fonduri. "Cartile n-or fi ele chiar asa de scumpe, dar pentru oamenii care trebuie sa-si dramuiasca paralele, sunt! Din pacate, multi dintre cei doritori de lectura fac parte din aceasta categorie". Asa ca solutiile se nasc spontan: cluburile de lectura, unde se-aduna mai multi prieteni. Fiecare cumpara o carte, care circula apoi pe la toti.

BIBLIOTECA, UN HAREM. Daca esti om al cartii, asta nu inseamna ca le ai pe toate. Liviu Papadima mi-a spus asa: "Mi-aduc aminte de o scena jucata de Toma Caragiu in postura de sultan si care adreseaza urmatoarea replica femeilor din harem: Dragele mele, nu stiu cum sa va spun… m-am indragostit de alt harem!" "Mai mult decat o carte, mi-as mai dori o biblioteca".

CARTE

"Cartile sunt foarte importante pentru mine. Cu asta ma ocup, din asta traiesc. Cu toate astea, e drept ca nu stiu inca foarte clar daca mi-au oferit o viata sau daca, dimpotriva, mi-au distrus-o, dar, oricum, mi-e foarte greu sa ma imaginez dincolo de ele."

BILBIOTECA

"Cu biblioteca facultatii m-am obisnuit. Suntem «familiari» deja. Intimi. Dar culmea, tocmai biblioteca personala imi creeaza mari batai de cap. Pentru ca ea mai trebuie sa si incapa in locuinta sau, mai degraba, trebuie sa incapem si noi pe langa ea." - Liviu Papadima, decan al Facultatii de Litere Bucuresti

TABIETURI

Depind de carti, de dispozitie si chiar de timp. Unde-ti asezi scrumiera, daca bei ceai sau cafea, daca citesti la birou sau tolanit intr-un fotoliu. Conteaza si cum iti luminezi cartea. "Eu ma numar printre cei care prefera sa citeasca la o lumina focalizata asupra cartii, in timp ce restul e in penumbra." Exista si carti despre tabieturile de lectura. Cum e povestea unei tinere, de profesie "cititoare". Care merge pe la casele celor care doresc a li se citi cu voce tare. Iata un tabiet mai putin obisnuit!