Brandingul de taran

Am vazut la "Schimb de mame" niste imagini induiosatoare de familie "made in Romania".
Am vazut, par un egzamplu, ca, in interiorul clanului, femeia este respectata si apreciata. Adica, exact asa cum ar trebui sa fie. Ea face, ea drege (activitati zilnice), ea raneste la vite, mananca dupa ce s-au saturat ceilalti (intre timp sta deoparte, ca servitorii) si, in general, munca nu-i este gratificata nicicum. Decat eventual cu un cap precis in gura, din cand in cand, si anume atunci cand crapelnita nu e buna sau masculul alfa e puternic alcoolizat.
De aici, am incercat sa reinventez o definitie a termenului de "taran". Pentru multi, termenul acesta nu e de natura sa stimuleze centrul jignirii in cel caruia-i este adresat. Taranul e frumos. Traieste in armonie cu natura. Isi face cruce inainte si dupa masa. Taranul nu mananca "E-uri". Timpul trece peste taran si taranul traieste in acord cu timpul sau.

Incetul cu incetul, s-a rebranduit. Dupa ce-a cules la capsuni prin cele strainataturi, si-a rebranduit si locul stramosesc. Cum era si firesc, a invatat sa traiasca modern. Si-a cumparat si el cele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii si si-a tras si mileu peste ele, pentru ca, se stie, taranul roman e iubitor de frumos. Dar cel mai misto e sa vezi cum s-a reinventat taranul roman in familia lui.
Asa de frumos s-a reinventat taranul roman prin lucrurile din jurul sau, ca nu putea sa faca acelasi lucru cu femeia lui. Faptul ca are telecomanda la televizorul cu ecran extraplat nu-l impiedica pe taranul roman sa-si trateze femeia dupa cum merita, baga-i-ar sarma-n nas! Fara doar si poate, taranul nostru e un adaptat. Magistral, emite sentinte cu valoare de axioma: "Barbatu’ nu trebuie sa faca patu", "Barbatu’ nu spala vasele", "Ce ciudat mi se pare sa spal vase! Pai de ce-s insurat atunci?".

Am ajuns la esenta. Evident ca pentru taranul roman femeia este o mobila, indeobste abrutizata de munca, actionata de muschi, care se plimba cu sens prin spatiul gospodaresc, indeplinind toate activitatile neplacute lui sau puilor lor, usor analfabeti.
Dupa o oarecare absenta din geografia spatiului, femela omega isi intampina plozii, in cautarea unor semne de afectiune. "V-ati gandit la mine?", cerseste ea putina iubire. "Da, sa vii sa ranesti in grajd", e ea gratificata cu recunostinta de catre plozii sensibili.

Desi cunoaste pasiunea femeii sale pentru flori, taranul roman nu crede necesar sa achizitioneze, contra unei sume oarecare de bani, un buchet de "te-miri-ce". Mai da-o-n spanac! Sa vina mai repede acasa! O asteapta o armata de cratite infometate de grasime, o pajiste digerata dornica s-ajunga la gunoi.
Intre timp, taranul nostru rebranduit se indreapta cu pasi repezi spre viitorul care, dupa cum stim cu totii, suna bine.