Bunul-gust. Aspecte

M-am uitat si eu la Taxi Draivar ala, de pe National teve, si daca n-am murit de ras n-am facut nimic. Aceasta emisiune este o emisiune distractiva, de umor si muzica, in care prostul-gust este demarcat net, printr-o dunga evidenta, de bunul-gust. Adica ce vreau sa spun? Vreau sa spun, fireste, ca daca nici aceasta emisiune n-are bun-gust in ea, nici o emisiune nu mai are.

Cand imi satisfaceam eu stagiul educational, incepand cu gradinita si terminand hat departe intr-a opta, aveam obiceiul ca, atunci cand ma certam cu colega mea, sa trasez pe banca o linie clara care sa functioneze pe post de granita. Ei bine, aceasta linie clara de demarcatie am trasat-o eu in seara de luni, in timp ce priveam, isterizata de ras, emisiunea de pe National.

Gasisem raspunsul la intrebarea care ma chinuia de nu mai puteam de ceva vreme: Unde incepe si unde se termina prostul gust? Exista un bun-gust al prostului-gust? Exista, altfel spus, o parte nevazuta a bunului-gust care sa-i imprime acestuia tente de prost-gust? Cu alte cuvinte, exista prost-gust in stare pura? Dar bun- gust in stare pura?

Domnilor, domnisoarelor si doamnelor, cred c-am gasit. Sa va spun. Acesti oameni care fac aceasta minunata emisiune de muzica si umor iau niste pacienti de pe strada, cu o masina pe care scrie "Taxi", si-i duc care unde are nevoie. Pe drum, ei le fac pacientilor diverse farse. Acesti baieti pusi pe sotii se dau fie politisti, fie vanzatori ambulanti de margele si sutiene, fie tot ce vrea muschii imaginatiei dumneavoastra.

Chestia functioneaza brici, mai ales ca baietii manifesta un soi de agresivitate de care nu stiu cat sunt de constienti, carora pacientii le cad in plasa. Ideea e ca in emisiunea de luni seara, de pilda, o fata care se urcase in masina lor fusese adusa, fara exagerare, pe culmile disperarii, dupa ce fusese amenintata ca va fi dusa la Politie pentru nu-stiu-ce trafic. Daca baietii s-au distrat de minune, nu acelasi lucru il pot spune despre pacienta. Si dac-ar fi sa ma raportez la sistemul de valori al acestor genii ale umorului rafinat (dar ce zic eu "rafinat"..., mai bine zic "dublu rafinat"), as aprecia ca fata aia n-are umor nici cat o musca. Operata de doua ori si cu nervii prastie, cand a aflat ca fusese victima unei glume de foarte mare bun- gust si dublu rafinata, pacienta a izbucnit intr-un acces de furie turbata, de neinteles pentru acesti mari maestri ai comediei.

Am gasit, asadar, raspunsul. Exista bun-gust in stare pura si emisiunea de pe National demonstreaza asta de fiecare data. Cat despre prostul-gust, nu pot decat sa admit ca exista, pur si simplu. Si asta pentru ca sunt o maniheista oribila si nesuferita.