C(rampe) - Cu ocazia sărbătorilor pascale

Bună ziua. Şi acum vă prezentăm emisiunea noastră, intitulată simplu, dar concis, "Să-mi bag nasul în sacoşa dumneavoastră cu ocazia – şi asta ne place mult s-o spunem – sărbătorilor pascale". Iha. Deci în... ăăăă... goana, ba nu, febra, ba nu, goana, ba nu, febra cumpărăturilor pascale... ba nu.

Bună ziua. Şi acum vă prezentăm emisiunea noastră, intitulată simplu, dar concis, "Să-mi bag nasul în sacoşa dumneavoastră cu ocazia – şi asta ne place mult s-o spunem – sărbătorilor pascale". Iha. Deci în... ăăăă... goana, ba nu, febra, ba nu, goana, ba nu, febra cumpărăturilor pascale... ba nu. În goana lui după cumpărăturile pascale (aşa cum frumos ne place nouă să zicem), omul cumpărător s-a împiedicat de rafturile "marilor hipermarketuri" (aşa am auzit noi la Realitatea că se spune) la raionul de. Următoarele. Două puncte. Carne de miel pascal nevinovat, o jumătate de... cum să spunem... o jumătate de corp de miel, dar cu tot capul, pentru ciorbiţă, ca să ne privească blînd din oală atunci cînd îi închidem focul, după ce i-am pus bulionul şi după ce i-am trîntit pătrunjelul peste ochi. Pe urmă, omul cumpărător, în sacoşa căruia ne place nouă, prezentatorilor teve, să ne băgăm nasul, a mai cumpărat, după tradiţie, următoarele. Cozonac şi parcă. Scuze. Pască. Urmînd tradiţia, omul cumpărător a mai achiziţionat ouă, după care, tot după tradiţie, a devalizat rafturile de vopsea pentru ouă pentru vopsirea "ouălelor", aşa cum sensibil s-a exprimat o duduiţă într-o revistă delicată... scuze... dedicată femeilor emancipate, dar, cu toate astea, puternice.

Nu ştim de ce, pe noi, prezentatorii de emisiuni teve, ne interesează foarte mult ce cumpără cumpărătorii din "marile hipermarketuri", mai ales "cu ocazia sărbătorilor pascale" şi a "sărbătorilor de iarnă", deşi, în sinea noastră, noi credem că mai bine ar fi să nu mai facem emisiuni cu aceste ocazii, deoarece putem să luăm înregistrarea de anul trecut şi s-o punem p-aia, că oricum tot aia e.

Dar pe noi, privitorii de emisiuni teve, ne-ar interesa mai mult nu ce cară cumpărătorii din "marile hipermarketuri", ci mai ales ce nu cară ei. Chestia e deopotrivă de interesantă. Conţinutul pungii, dar şi neconţinutul ei. Pentru că pe noi mama ne-a învăţat să nu ne băgăm nasul în sa-coşa altuia, dar nu ne-a specificat nimic de căruciorul cu care-şi transportă bunurile, am aflat, bunăoară, că omul cumpărător nu a cumpărat nimic de la raionul de fructe, iar de la raionul de dulciuri nici nu s-a atins de amandine, ca să nu mai spunem nimic că raionul de scule şi unelte pentru grădinărit era întreg întreguţ.

S-a umblat puţin la articole pentru sportivi, dar foarte puţin, iar la raionul de cosmetice cîteva doamne şi-au achiziţionat şampon la ofertă, deoarece se dădeau trei butelcuţe gratis dacă luai una cu bani, cu data expirării ieri. Dacă în primele trei zile ale Săptămînii Patimilor s-a vîndut o tonă de carne de corp de miel, în următoarele trei zile, cifra s-a situat... ăăă... mai sus, deoarece mai jos ne-am uitat noi şi nu era nimic. Hă, hă. Ca o concluzie, deoarece n-am înţeles ce doream să sugerăm, am dorit să sugerăm faptul că prezentatorii de emisiuni teve nu au şapte ani de acasă şi se uită în sacoşa omului (unu) şi, bineînţeles, obsesia noastră, consumismul meta-postmodern din perspectiva abisală a unei redundante realităţi (doi).