x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale C(rampe):Cum să fim subtili

C(rampe):Cum să fim subtili

de Luiza Moldovan    |    02 Oct 2007   •   00:00

Pentru neiniţiaţii intelectuali care preferă să facă jogging dimineaţa, decăt să se uite la televizor, să ne oprim puţintel asupra emisiunii matinale a TVR, intitulată, atăt de simplu şi firesc, "Telematinal".

Pentru neiniţiaţii intelectuali care preferă să facă jogging dimineaţa, decăt să se uite la televizor, să ne oprim puţintel asupra emisiunii matinale a TVR, intitulată, atăt de simplu şi firesc, "Telematinal". Adică "tele" de la "televizor" şi "matinal" adică de la "matinal", adică "de dimineaţă", intr-un cuvănt, "programul-de-dimineaţă-de-la-televizor". "Dimineaţa pe răcoare", angajaţii TVR au o mină bună. Aproape bucuroasă.

Aş putea chiar să exagerez şi să spun că pe angajaţii TVR de la Telematinal ii buşeşte şi răsul cănd se uită la noi (sanchi, că ei de fapt nu ne văd, doar noi ii vedem pe ei).

I-am studiat amănunţit mai multe zile la rănd şi am văzut clar că se răd de noi pe faţă, să moară Tzak şi Pak. Mai puţin băieţii de la rubrica "sport", care sunt foarte eleganţi şi bine crescuţi, eu nemaiintălnind aşa băieţi cumsecade care să vorbească aşa de frumos despre meciurile de fotbal, antrenori şi cluburi, frumos, cănd vorbea unul tăcea celălalt şi cănd vorbea celălalt, bla, bla, s-a inţeles, sper. Iată, domnilor şi domnilor, cum demonstrează domnii de la TVR că se poate ca discuţiile pe tema "a fost sau n-a fost unşpe metri?", "a greşit portarul dinamovist sau ce?", "s-a dat Ganea cu capul de bară sau a fost mingea insăşi?" pot aluneca, incet şi elegant, din zona musculoasă in ţara ideilor celor mai subţiri.

Remarcăm chipul blănd al tuturor prezentatorilor, zămbetul lor părintesc, iubirea care le străluceşte chiar şi-n păr, grija, ba nu, obsesia pentru detaliul bine pregătit. Şi ne prefacem că nu observăm licărirea miştocărească din ochii dumnealor de persoane cumsecade, care oferă locul in autobuz la bătrăni cu doamne cu copii in braţe. Dar. Dar totuşi. E o tanti care pe toate le prezintă dumneaei. Care e clar liantul dintre rubrici, cum am văzut că există peste tot. Ea comentănd, pe alocuri, subtil şi extrem de spontan, idei reţinute de la colegii ei din platou: "Eu n-am să inţeleg niciodată cum e cu cluburile de fotbal şi cu antrenorii, poate o să-i invăţ intr-o lună, dacă or să rămănă aceiaşi". Nu? Ce vă spuneam eu? Nu vă spuneam eu că tanti e subtilă şi spontană? Intr-o singură frază, tanti a reuşit să fie atăt subtilă, căt şi spontană. Bine, că nu reuşeşti pur şi simplu să fii spontan. Spontan eşti sau nu eşti. Nu te străduieşti să fii spontan şi, după chinuri laborioase, reuşeşti, nu. Deci reiau: tanti nu că a reuşit, ci pur şi simplu a fost atăt subtilă, căt şi spontană, intr-o societate care mizează prea puţin pe spontaneitate şi prea mult pe gestul calculat, pe strategiile minuţioase, pe efectele de durată. Bravo dumneaei şi să-i urăm succes in continuare, că puţini mai sunt aşa ca dumneaei, şi liberi, şi spontani, şi subtili in exprimare şi puţini sclipicioşi in priviri. Să avem grijă de asemenea exemplare pe cale de dispariţie, asta dacă ne place de ei, că dacă nu ne place, eu zic să.

×
Subiecte în articol: arte