C(rampe): Inimă de artist

Săptămăna trecută am aflat cu interes că artiştii romăni de profesie "vedete" şi care au magazine de desfacere a mărfurilor vănd o geantă cu cinci mii de euro bucata.

Săptămăna trecută am aflat cu interes că artiştii romăni de profesie "vedete" şi care au magazine de desfacere a mărfurilor vănd o geantă cu cinci mii de euro bucata. Desigur, intrebată de moderator ce face geanta aia de cinci mii de euro, artista, care nu doar că face modă, dar şi - ahhh! - căntă, din căte am inţeles, a zis că nu face nimic. Eu aş fi venit in ajutorul ei şi aş fi adăugat imediat, ca s-o scap dintr-un stres aiurea, că, in mod evident, geanta aceea, dac-o freci, se face geamantan. Şi, dacă pe urmă freci geamantanul, obţii un ditamai şifonierul şi, deci, iţi scoţi părleala. Că şifonierul ăla e in stil elisabetan şi deci. Şi, dacă mă găndesc mai mult, dacă freci şi şifonierul, obţii o garsonieră. Mobilată. Şi, dacă freci şi garsoniera, obţii un bloc de zece etaje. Eu cred că-şi merită banii geanta aia, eu aşa zic.

Ei, deci, săptămăna trecută am văzut că o geantă costă cinci mii de bucăţi intr-o Romănie care moare de foame la propriu. Bun.

Săptămăna asta am văzut-o pe Irina de la A.S.I.A. cum are ea o inimă enormă, că-ţi stă şi mintea-n loc cănd o auzi. Nu mai poţi să mai faci un pas in propria ta sufragerie, eşti captiv in propriul tău fotoliu, te simţi ca ultimul om. De ce. Pentru că, uite, ii vezi pe artiştii ăştia sau ce sunt ei, că nu prea pot să definesc cu ce se ocupă Irina de la A.S.I.A. care oricum nu mai există. Ah! De fapt, ştiu. Irina, de profesie "de la A.S.I.A.". Intrebată dacă s-ar tunde-n cap ca să salveze viaţa unui copil, Irina, demonstrează că are un suflet mare, care te buşeşte şi plănsu’. Cum să nu te simţi ultimul om cănd auzi de ce gesturi ar fi in stare unii ca să salveze viaţa unui copil. Băi, deci. Zice omul: "Te-ai tunde-n cap ca să salvezi viaţa unui copil?". La care ea zice: "Cred că da". Acesta este momentul enorm la care mă refer. Acesta este genul de moment care te striveşte in propriul tău fotoliu, făcăndu-te să te simţi o tărătoare pe faţa pămăntului. Acesta este momentul in care un om poate să demonstreze prin trei cuvinte, "cred", "că" şi "da", că tu, nemernicul ăsta care stă in pijama şi se uită la televizor, eşti un nimeni şi un nimic in comparaţie cu omul ăla mare, care şi-a luat sufletul cu el cănd a plecat de-acasă şi a venit la emisiune.

Nu e sigur ce putem face ca să salvăm viaţa unui copil, dar, uite, Irina crede că s-ar tunde-n cap. Lăsănd la o parte dimensiunea transcendentală a incertitudinii artistei, cred cu tărie că, dacă moderatorul ar fi intrebat-o, de pildă, dac-ar fi in stare să se epileze pentru o cauză nobilă, răspunsul nu ar fi fost atăt de drăguţ-ezitant. "Sigur", ar fi răspuns fără dubii artista. Aşa, dacă s-ar tunde pentru o cauză nobilă, artista doar "crede" c-ar face-o. E bine şi-aşa, că noi oricum ne simţim nişte găini cănd auzim de nobleţuri d-astea. "Cred că da". Un răspuns magnific ieşit din gura unui om cu un suflet uite-atăt de mare, dublat de o minte ascuţită şi percutantă. Mai rar aşa.