Printr-un efort personal si o truda incredibila, regizorul Mihai Visinescu a reusit intr-un timp-record sa realizeze documentarul quot;"Cu Romania prin Europaquot;", o calatorie pe ape, de la Marea Nordului la Marea Neagra.
Jurnalul National: Cum
v-a venit ideea acestui documentar#63; De ce tocmai destinul Dunarii#63;
Mihai Visinescu: Pentru ca sunt nascut pe malul Dunarii, traiesc acolo drama si fericirea de a fi pe fluviu de mic copil, sunt pescar prin vocatie, navigator in inchipuirile mele si regizor de documentar in devenire continua, si toate astea s-au adunat ca sa fac acest proiect despre Dunare si nu numai, despre Rin, tot acest traseu de la Marea Nordului la Marea Neagra.
Este o calatorie in premiera mondiala. Povestiti-ne ce anume o face atat de inedita...
O face atat de inedita faptul ca nu a mai facut-o altcineva. Nu ca ar fi ceva imposibil, dar probabil cineva nu a gasit motivatia ca sa o faca. In orice caz, nici un vas romanesc nu a facut-o. Dar dincolo de calatorie era sensul acesta de a face un documentar, de a descoperi o posibila Romanie integrabila in spatiul european, de a descoperi lucruri comune fundamentale dincolo de culturi. Inedita o face faptul ca nu a fost facuta de marinari profesionisti, sunt oameni care au pus prima data mana pe timona. Inedita o face si faptul ca s-a creat o relatie intre niste oameni care nu prea aveau legaturi si ne-am descoperit o echipa spre sfarsitul calatoriei.
Cine sunt oamenii care au contribuit la proiect#63;
In primul rand exista un personaj, Barbu Visinescu. Este varul meu, care este cetatean olandez si care are o pasiune pentru navigatie. Traieste de 40 de ani in Olanda si a contribuit la infiintarea unui muzeu maritim acolo. Alaturi de mine a mai fost domnul Horia Bolboceanu, care e navigator. In 1989 a facut o calatorie in jurul lumii sau a incercat s-o faca si a ajuns doar pana la jumatatea drumului cu un vas construit in mod artizanal. Mai este dl regizor Mihai Angelescu, care este prietenul meu si care a mers acolo in chip de bucatar, reusind sa ne ridice moralul de fiecare data cu meniul de seara. Am avut si un marinar profesionist, Melete Stelian, si inca doi marinari obisnuiti care ne-au ajutat.
După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav
quot;"Nu stiu cat de european va fi Vali Vijelie#33;quot;"
Citește pe Antena3.ro
Ati intampinat dificultati#63;
Am avut dificultati de ordinul formalitatilor de frontiera, pe care nu le cunosteam, si iata am intalnit, de exemplu, autoritatile maghiare, care s-au comportat exemplar, european, ca niste gentlemani. Am fost arestati 12 ore, dar ne-am simtit ca intr-un spectacol care reusea sa ne faca sa ne destindem si sa credem ca vom mai scapa de acolo. Am avut alte dificultati de intelegere a proiectului. Nu am fost intelesi de TVR, careia
i-am propus o coproductie. Am fost si la televiziunile comerciale, care
mi-au pus conditii comerciale. De exemplu, una dintre ele mi-a recomandat sa-l iau pe Vali Vijelie ca si promotor al actiunii. Nu era in sensul proiectului nostru. Nu stiu cat de european va fi Vijelie peste urmatoarele cinci generatii#33;
Din acest periplu indelungat, ce v-a marcat cel mai tare#63;
M-a marcat intelegerea unui fapt: ca in Europa in care urmeaza sa ne integram vom intra, am descoperit acum sintagma asta, quot;"atatia europeni cati sunt in momentul asta in Romaniaquot;". Ca sa fii european trebuie sa-ti doresti in primul rand lucrul acesta, si printr-un efort cat de mic personal sa te integrezi in aceasta Europa, care dincolo de un spatiu geografic si administrativ este un spatiu cultural, de viata, real. Or, viata noastra inca difera foarte mult de ce se intampla acolo si nu cred ca majoritatea romanilor vor sa-si schimbe stilul de viata.
Care povesti v-au ramas intiparite in suflet#63;
Sunt foarte multe. Belgradul, care ar putea lasa senzatia unui oras mohorat si prafuit, este, de fapt, orasul iubirii. Exista o foame de dragoste in ochii oamenilor... tocmai pentru ca dragostea se conjuga, acolo, cu moartea. La Belgrad
ne-am oprit intr-un local amenajat intr-un pod neterminat. Doi tineri stateau pe geam, ca si cum ar fi gata sa isi ia zborul. Iar o asa-numita Mita ne-a cantat quot;"Adioquot;" cu un patos si o credinta teribile. Era acolo si un calator, un nomad, cu plete, imbracat ca intr-un film western. Cantecele ii alimentau cu o forta vitala vulcanica. Ajungeau sa traga cu pistoalele. A venit politia. Ne-au imprastiat. Apoi iar ne-am adunat si am petrecut toata noaptea.
Cum v-ati quot;"regasitquot;" dupa aceasta experienta controversata#63;
Optimist. Increzator in soarta filmului documentar in Romania. La iarna vreau sa plec in Siberia. Stiu ca in Novosibirsk este o puternica comunitate de romani. Vreau sa fac un film despre aceste destine romanesti in exil.
Cum se va concretiza acest proiect#63;
Un film documentar. O serie de emisiuni pentru televiziune. Un album de fotografie. Proiectul se va concretiza in lucruri speciale, cu siguranta.
quot;"Am trait o experienta personala pe care mi-am propus-o de mai mult timp. Am avut energia, sansa si tenacitatea sa duc la capat proiectul. Sunt foarte multumit. Nu ma asteapta nici o Penelopa la capatul drumului. Asa ca o sa mai fac si alte calatoriiquot;" URME TRISTE
quot;"M-a intristat foarte tare Dunarea romaneasca. Nu este deloc ingrijita. Pare abandonata, parasita. Si copiii din satele de pe malul Dunarii romanesti m-au intristat. Ei traiesc intr-un ev mediu perpetuu si nu au, de fapt, nici o sansa. Sunt condamnati... fara nici o perspectivaquot;" - Mihai Visinescu