Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Miercuri, 22 septembrie, apare romanul "Întunecare" de Cezar Petrescu. Prima ediţie a romanului (1928) s-a epuizat în mai puţin de o lună.
Tatăl scriitorului, Dimitrie D. Petrescu, a fost oltean, fecior de clăcaş, copil fugit în lume desculţ, să înveţe carte. După 15 ani, s-a întors în ţară inginer şi doctor în ştiinţe agronomice, absolvent al Institutului Agronomic din Paris. Mama sa, Olga, era descendenta unei vechi familii de boieri moldoveni, cu proprietăţi şi moşii în ţinutul Neamţ. Născut din aceşti părinţi în anul 1892, la Hodora-Cotnari, în judeţul Iaşi, Cezar Petrescu avea să scrie în amintirile sale: "Spiritul de clasă al tatei, care nu uita că e fecior de clăcaş, şi spiritul de clasă al mamei, care fusese crescută în toate bunele şi relele unei categorii sociale privilegiate, îşi disputau, alternativ, în formaţia mea spirituală, sentimente şi judecăţi contradictorii. Mă simţeam când revoltat social, când «reacţionar odios», după linia sângelui patern ori matern". Deşi părinţii săi proveneau din clase sociale diferite, antagonice, în familie existau linişte şi armonie, ceea ce l-a făcut pe Cezar Petrescu să mărturisească: "A slăvi în acelaşi timp ţăranul şi proprietarul, exploatatul şi exploatatorul nu-mi părea nimic ilogic, cum absurd era de fapt".
Prima schiţă a publicat-o când era încă pe băncile şcolii, în revista Semănătorul, Cezar Petrescu urmând să devină unul dintre puţinii autori citadini ai literaturii române.
A urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, oraş în care s-a şi stabilit în 1918. S-a aflat printre promotorii revoltei studenţeşti care au combătut mişcarea naţională antisemită. În acea perioadă colabora la publicaţiile Facla, condusă de N.D. Cocea, şi Versuri şi proză, condusă de un anume Hefter, ceea ce a fost suficient ca unii dintre colegii săi să îl numească "un monstru vândut jidanilor". Cezar Petrescu a desfăşurat o intensă şi constantă activitate gazetărească. A fost redactor la Dimineaţa, Adevărul, Ţară nouă, Bucovina, iar mai târziu, alegând să îşi mute domiciliul la Cluj, înfiinţează aici, împreună cu Gib Mihăescu şi Adrian Maniu, revista Gândirea. Revine în 1928 la Bucureşti, unde întemeiază ziarele Curentul şi Cuvântul. Experienţa sa de ziarist, trăsăturile reporterului conectat la spectacolul realităţii din cele mai diverse medii vor fi transferate în romanele semnate Cezar Petrescu. Autorul, în cărţile sale, continuă să observe şi să investigheze oamenii, întâmplările, istoria, viaţa. Însuşirile sale de ziarist sunt valorificate de talentul romancierului. "Este vorba, în fond, despre o combinaţie de gazetărie de senzaţie şi literatură melodramatică, scrisă cu vervă şi cu o eleganţă stilistică bine însuşită, practicată firesc". (Alex. Ştefănescu, "Istoria literaturii române contemporane")
Cezar Petrescu a avut un proiect grandios, acela de a întregi, prin romanele sale, o cronică românească a secolului al XX-lea. A scris şi a publicat foarte mult, romanele sale au avut o largă audienţă de public, iar popularitatea sa a iritat o parte a criticii interbelice. De altfel, sentinţa a pronunţat-o însuşi G. Călinescu. În "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941) îl descalifică pe Cezar Petrescu, prin comparaţie cu Camil Petrescu. Rămâne, însă, incontestabil succesul romanelor lui Cezar Petrescu, confirmat de interesul şi aprecierea numărului mare de cititori. Memorabile rămân titluri precum: "Omul din vis", "Calea Victoriei", "Miss România", "Aurul negru", "Simfonia fantastică", "Plecat fără adresă", "Duminica orbului" sau "Fram, ursul polar".
Romanul "Întunecare" i-a speriat la vremea respectivă pe potenţialii editori. Se întrebau cine mai citeşte un roman de 800 de pagini scrise mărunt, pe de altă parte, li se părea o carte a altor vremuri, închizând între coperte o poveste din vremea primului război mondial... Apărut, până la urmă, în 1928, romanul ,,Întunecare" se bucură de un neaşteptat succes. Prima ediţie, însumând 7.000 de exemplare, se epuizează în mai puţin de o lună. Este considerat cel mai vast şi mai complet roman românesc de război. "Aş fi dispus să afirm că personajul principal din «Întunecare» este războiul, care trăieşte şi evoluează în sufletul tuturor personagiilor din roman. (...) Cezar Petrescu a condus timp de zece ani... soarta a zeci de personagii, trecându-le pe toate prin război şi deformându-le pe toate cu ajutorul războiului, lăsând, mai bine-zis, războiul să le transforme şi să le deformeze". (Alexandru Philippide, "Viaţa românească", 1929)
Acţiunea din "Întunecare" începe în vara anului 1916. Un tânăr avocat, Radu Comşa, este secretarul deputatului Alexandru Vărdaru şi logodit cu fiica acestuia, Luminiţa. Fiu de ţăran, Radu Comşa este prototipul eroului onest, demn, cu sufletul curat, cinstit, curajos, puternic, responsabil, care şi-a consolidat de unul singur drumul în viaţă. O viaţă care părea echilibrată şi la adăpost, până când a început războiul. Viitorul său socru reuşeşte, prin poziţia socială influentă pe care o are, să-l ocrotească pe Radu Comşa, asigurându-i un post la un minister. Doar că în Radu această situaţie declanşează nelinişte şi suferinţă, aşa încât solicită să fie trimis pe front. I se îndeplineşte dorinţa şi, ajuns în luptele de la Oituz, este rănit grav. "Trei răni de grenadă: la piept, la gură şi la ochi... Ochii, probabil, or să scape intacţi; acum sunt înfăşuraţi complet, să nu străbată lumina. Complicată e doar rana de la piept: plămânul perforat, două operaţii una după alta, abia i-au scos aşchiile din coastă, dar criza a trecut. Şi este un organism robust, un om tare!" Da, Radu Comşa se vindecă, dar rămâne desfigurat. Schije de obuz i-au sfârtecat obrazul. A rămas cu două cicatrici hidoase pe faţă, una la colţul gurii şi alta la tâmplă. Logodnica lui se chinuieşte să-l iubească în continuare, dar Radu vede şi simte strădania ei forţată de a iubi un infirm. Povestea merge mai departe, doar că aici începe sfârşitul. Radu Comşa se regăseşte din ce în ce mai singur, iar întunecarea îi invadează sufletul încet, dar sigur.
"Întunecare" este un roman al zbuciumului şi al tristeţii, pentru că adevărurile pe care le conţine sunt iremediabile. Rănile de pe obraz desfigurează suflete. Pentru totdeauna.
Citește pe Antena3.ro
