Recent, la Editura Humanitas, Radu Paraschivescu şi-a lansat volumul „Fluturele negru”. După o serie cuprinzătoare şi surprinzătoare în colecţia „Râsul lumii” („Dintre sute de clişee”, „Balul fantomelor”, „Ghidul nesimţitului”) Radu Paraschivescu propune un roman cu greutate având în centru un pictor de geniu al Italiei: Caravaggio.
Unii i-au spus „pictorul nopţii eterne”, alţii au desluşit în el Anticristul picturii. Unii i-au admirat forţa creatoare, alţii i-au deplâns prăbuşirile. Iubit şi blamat, violent şi generos, niciodată împăcat cu sine sau cu lumea, Michelangelo Merisi, alias Caravaggio, îşi scrie romanul vieţii când cu pana, când cu pensula, când cu spada. În Roma începutului de secol XVII, printre cârciumari şi marchizi, prostituate şi cardinali, cartofori şi târgoveţi, Caravaggio răstoarnă canoanele şi dă foc prejudecăţilor. Modelele lui vin din bordeluri sau închisori, prietenii îl însoţesc în taifasuri stropite cu vin şi încăierări la colţ de stradă. Pierdut în voluptatea sfidării, gata oricând să contrazică şi să contrarieze, Caravaggio e un damnat cu mâini îngereşti, un păcătos răscolit de obsesii. Iar una dintre aceste obsesii îl vizitează tot mai des, sub forma unei vietăţi nocturne pe care, într-un ritual de exorcizare, artistul vrea s-o aştearnă pe pânză. „Fluturele negru” nu e o cronică a nelegiuirilor, ci un roman în culori tari despre glorie şi decădere, despre patimă şi îndoială, despre vină şi iubire. Despre iubire? Fireşte, fiindcă Roma citită pe dos devine Amor.
„La prima vedere, viaţa lui Michelangelo Merisi, zis Caravaggio, a fost un afront adus conformismului. Şi totuşi, merită artistul circumstanţe atenuante pentru felul cum a trăit în circumstanţe extenuante? Este existenţa lui altceva decât flacăra unei permanente răzvrătiri? De bună seamă. Pe de o parte, avem un om surpat de ambiţie, viciu şi boală. Pe de alta, un neîmpăcat care şi-a propus să reformeze pictura în Roma dintre secolele XVI şi XVII. Dar Caravaggio nu e doar un contestatar al tradiţiei şi un atlet al noului.
Atrasă de spectaculozitatea vieţii sale tumultuoase – dueluri cu urmări fatale, beţii crâncene, picante episoade homosexuale – , lumea pierde din vedere dimensiunea lăuntrică a pictorului, relaţia lui cu voinţa supremă, întrebările pe care nu conteneşte să şi le pună. «Fluturele negru» nu are nimic de biografie romanţată, propunându-şi în schimb să coboare în tenebrele unei vieţi trăite mereu în cumpănă. Cartea lui Radu Paraschivescu este un roman în culori puternice despre întâlnirea dintre un oraş somptuos şi un tânăr plecat la drum cu gândul de-a schimba tot ce i se părea vetust, nepotrivit şi fals”, se destăinuie autorul.