In "Ignoranta" (Editura Humanitas), Milan Kundera retraieste drama exilatului revenit in tara natala dupa douazeci de ani. Este povestea fiecarui refugiat care a incercat sa scape de sistemul opresiv comunist. Motivatiile fugii lui Josef sunt diferite de cele ale Irenei. Unul a cautat libertatea, altul a vrut sa fie alaturi de partenerul sau. Ceea ce descopera acesti exilati, odata ajunsi acasa, e ca tara in care s-au nascut si au trait o parte din viata este straina pentru ei, iar cunoscutii sunt, in fapt, niste necunoscuti. Nostalgia, cuvant grecesc format din nostos si algos, adica suferinta provocata de dorinta neostoita de a reveni acasa, este blocata de un prezent istoric nouazecist care a transformat credintele oamenilor. Exilatii simt aceeasi dezamagire pe care a trait-o Ulise cand, dupa doua decenii, a ajuns pe taramul iubit al Itachai. "Vreme de douazeci de ani se gandise doar la intoarcere. Iar odata intors, a inteles, uimit, ca viata, esenta vietii sale, centrul ei, se afla in afara Itachai, in cei douazeci de ani de ratacire." Asemenea personajului Odiseei, personajele lui Kundera descopera dezolate ca Cehia, unde nimeni nu mai are chef sa moara pentru patrie, nu mai poate fi locul in care sa se regaseasca. La randul lui, Occidentul capitalist pe care l-au adoptat si care i-a adoptat nu mai are motive sa se simta generos. De ce? Pentru ca Blocul Comunist a cazut. Kundera suprinde excelent atmosfera kafkiana, tipica societatilor postcomuniste. Povestea descrisa functioneaza ca un soi de oglinda pentru fostele teritorii "rosii".