Cine, ce si cum are dreptul sa scrie

Toti avem dreptul sa scriem. Asa e democratic. Si se pare ca ne putem da cu presupusul despre orice. Inclusiv despre placerile sexuale ale presedintilor de stat. Pix s-avem si pagini albe. Cum scriem? Fiecare cum ii tuna. Cam asta e starea de fapt.

MODERATOR. Horia Patapievici, "prezidand" dezbaterea din Prometheus

Horia-Roman Patapievici a provocat din nou publicul la o dezbatere deschisa. Dupa serviciu, in Club Prometheus. Ca de fiecare data, acolo s-au adunat redactorii revistei ID-Idei in dialog, reprezentanti ai altor reviste culturale si deloc in ultimul rand persoane (si mai ales studenti!) interesate de tema discutiei. O tema, de altfel, foarte "la zi": cine, ce si cum are dreptul sa scrie.

CAPCANELE LIBEREI EXPRESII. Mai tineti minte cum era cu dreptul de-a sari, nitam-nisam, la beregata vecinului? Intelepciunea antica zicea asa: "Libertatea pumnului tau e ingradita de libertatea nasului meu". Perfect democratic, nu? Ei bine, pornind de la acest principiu civilizat, dezbaterea a-nceput, tipic romaneste, cu o concluzie. "Putem, in principiu, sa scriem orice vrem." De ce? Pentru ca daca numai unii, cei competenti, academicienii, intelectualii de elita si specialistii ar avea dreptul la opinie, atunci e limpede ca democratia s-ar duce pe copca. "Numai ca atunci cand devine public, textul ne afecteaza pe toti. Iese de sub proprietatea stricta a autorului si devine bun public, bun comun. Rezumatul problemei? O fi libera expresie un drept natural, cert e insa ca trebuie si educat. Cu ce? Cu informatie, teorie si inca o conditie absolut obligatorie, bunul simt.

TALENTUL, PERICULOS. Mare parte dintre cei care s-au inscris la cuvant scriau. Gazetaria le era meseria. Pixul si hartia, instrumentele de lucru. Cu toate astea, nu s-au dat in laturi de la a-si face autocritica. "Nu de putine ori jurnalistii se lanseaza in afirmatii doar pentru ca au voie. Nu pentru ca pot. Adica nu pentru ca stiu despre ce e vorba. N-au informatii si nici cultura in domeniul pe care-l abordeaza cu inocenta si naivitate. Asa ca materialul pleaca la tipar, publicul da banul, citeste si la final constata ca n-a priceput nimic." "Dar cel mai periculos", a concluzionat Patapievici, in postura sa de moderator, "e atunci cand talentul scriitoricesc nu poate fi contestat si autorul publica lejer o prostie ambalata cat se poate de comercial."

SPATIUL PRIVAT, TRATAT IN PUBLIC. Bill Clinton si Monica Lewinski, pe ordinea de zi. Nedumerirea? De ce presa sustine cu-ndarjire ca persoana publica trebuie musai sa se ofere marii multimi spre disectie chiar si… in toaleta?! Nu v-asteptati sa se fi ajuns la o concluzie in acest sens. Floriana Jucan de la revista Star a gasit de cuviinta sa-si exprime nemultumirea in acest sens. "Pai… de ce ne-am adunat, daca tot n-am rezolvat nimic?" Raspunsul moderatorului: "Stimata domnisoara, ne-am adunat ca sa discutam. Nu ca sa plecam lamuriti. Asta nu se poate. Plecam insa cu un bagaj de cunostinte imbogatit cu pareri noi, pe marginea carora putem modela mai departe propriul sistem de judecata". Ce-i drept, pe undeva Floriana avea dreptate. Distinsii oratori nu s-au aplecat deloc, da’ deloc, domnule, asupra "valorilor publicului larg", cum zicea sus-numita. Respectiv asupra noii colectii Louis Vouitton. "Apropo", zice Patapievici vizibil amuzat, "pantofii astia-s buni?", expunandu-si delicat laba piciorului spre analiza specialistei…

FARA EDUCATIE "FLAMENCO"

O dezbatere e mereu complexa. Pentru ca solicita intelectul. Asa ca publicul a savurat o scurta, dar intensa!, demonstratie de flamenco, cu Rosa Estrella. La sfarsit, am aplaudat-o cuminti si sinceri pe fata cu rochie rosie ca focul si pantofi speciali de dans. Numai ca n-am facut bine, ne-a lamurit Horia Barna. Pentru ca suntem inculti. Restanti la cultura "flamenco". "Exista un exercitiu special al spectatorului. El participa activ, aplauda intr-un ritm anume. Noi n-avem educatie in sensul asta." Acum stim ce n-avem. Dar ce-avem?…