Clint Eastwood, justiţiarul

Clint Eastwood, în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional. Un interviu, pus la dispoziţie prin amabilitatea Universal Studios, despre cea mai nouă producţie a sa, "Changeling", despre corupţia şi escrocheriile care de-a lungul timpului au inspirat mulţi regizori, despre cum viaţa bate filmul, iar filmul te ajută să cunoşti realităţile unui trecut mai mult sau mai puţin alterat.

Clint Eastwood este o legendă vie. Actor, producător, regizor şi scenarist, Clint Eastwood a dat viaţă unor roluri memorabile precum cele din "The Man With No Name", "A Fistful Of Dollars", "A Few Dollars More" şi "The Good, The Bad And The Ugly". A făcut din "Magnum" una dintre cele mai cunoscute arme din lume, atunci când l-a întruchipat pe iconicul apărător al legii în seria de succes "Dirty Harry". Câştigător, printre multe alte premii, a cinci Oscaruri ca regizor, actor şi producător, al unui Palme d'Or pentru întreaga carieră, a trei Golden Globe-uri, filmele sale s-au situat mereu pe poziţii fruntaşe în box office. După "Million Dollar Baby" şi "Unforgiven", pentru care a şi fost distins cu patru Premii Oscar, cel mai recent film al lui Clint Eastwood, care de luna trecută se află pe DVD şi în România, "Changeling" (nominalizat la trei categorii ale Premiilor Oscar), prezintă o dramă cutremurătoare, inspirată dintr-o poveste adevărată, din distribuţia căruia fac parte Angelina Jolie şi John Malkovich. Povestea filmului reînvie agonia unei mame care-şi caută cu obstinaţie fiul dispărut, înfruntând autorităţile putred de corupte din Los Angelesul anilor '20. "Changeling" este al 31-lea film regizat de Clint Eastwood.

Jurnalul Naţional:"Changeling" a fost catalogat ca fiind unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de film sub a cărui baghetă regizorală vă aflaţi. Este o apreciere pe care o aprobaţi şi dumneavoastră?

Clint Eastwood: Cred că toate filmele pe care le-am făcut până în acest moment pot fi numite, într-o măsură mai mare sau mai mică, proiecte ambiţioase. Prin urmare, de ce nu, cred că şi acesta ar putea fi catalogat la fel...

"Vorbeşte «Changeling»" şi despre corupţie ca factor constant în viaţa noastră?

Da, şi asta pentru că, într-adevăr, corupţia este o constantă şi nu e vorba doar despre o ironie a mea legată de faptul că America a avut în istorie momentele sale de corupţie. Din anumite motive, cred că a fost, de fapt, sursa de inspiraţie pentru producţiile "Film Noir" care s-au făcut în timp şi care au prezentat tot felul de incidente bizare. Şi nu ştiu cum să fac legătura cu actuala criză economică, dar, cu siguranţă, şi în acest caz se poate vorbi despre corupţie la un anumit nivel, nu doar pe Wall Street. Toată lumea dă vina pe Wall Street, dar chiar există oameni care îşi imaginează că pot cumpăra lumea cu un card de credit de plastic, fără să realizeze, de fapt, că nu-şi pot permite chiar orice şi că trebuie să existe nişte limite. Trăim, cumva, într-o lume iluzorie, şi când spun asta mă refer nu numai la Wall Street, ci şi la politicienii care se tem să iniţieze şi să aplice restricţii economice.

Care au fost criteriile de selecţie a actorilor? Cum aţi ştiut că aceia pe care i-aţi ales sunt chiar persoanele de care aveţi nevoie pentru acest film?

Aici este vorba, dacă vreţi, despre intuiţie, despre ce simţi în acel moment. Prima dată când mi-a fost dat scenariul mi s-a spus că Angelina (n.r. - Jolie) citise deja scriptul şi că îi plăcuse, prin urmare, i-am spus şi eu lui Brian Grazer, la rândul meu, că nu văd motive pentru care să caut o altă actriţă. Îmi place foarte mult Angelina. Îmi place ca actriţă, este mamă la rândul ei, chiar o mamă foarte faimoasă, şi mi-am imaginat că îşi înţelege foarte bine rolul. La fel s-a întâmplat şi cu actorii care au fost distribuiţi în celelalte roluri. (...)

"Acum nu mai sunt interesat să joc în filme"

Având în vedere faptul că filmul este despre criminali în serie, personal, aţi avut vreo discuţie cu copiii dumneavoastră referitoare la pericolul pe care îl poate naşte relaţionarea cu nişte persoane străine?

Vremurile în care am crescut eu erau asemănătoare celor din această peliculă. Şi atunci, ca şi acum, copiii stăteau pe străzi să se joace, însă diferenţa este că atunci nu existau televizoare.
Aşadar, cum am mai spus, cu toţii îşi făceau de lucru pe afară, iar părinţii aveau grijă să le spună copiilor să se ferească de străini, şi nu de puştii mai mari decât ei - scene pe care le-am descris în filmul meu -, şmecheraşii care vin la tine să-ţi spună "maică-ta este în spital. Hai cu noi, te ducem imediat acolo". E un truc pe care l-a folosit Northcott, personajul din film, la fel ca mulţi alţi criminali de-a lungul timpului. Cred că părinţii ar trebui să le inoculeze copiilor ideea că nu toată lumea îşi arată adevărata faţă, că nu toţi sunt transparenţi în ceea ce priveşte adevăratele lor intenţii. În ziua de azi, copiii sunt mult mai informaţi şi mai educaţi în acest sens. Au la îndemână absolut toate mijloacele informaţionale, la televizor putând chiar să urmărească documentare despre cazuri reale, şi nu doar filme de ficţiune. Prin urmare, depinde de părinţi cum îşi educă copiii şi la ce nivel. În acelaşi timp însă, trebuie să-i oferi copilului o viaţă normală, nu să-l creşti sub şi în teroare, încât, la un moment dat, să ajungă să creadă că la fiecare colţ de stradă îl pândeşte câte un borfaş gata să-l lovească în cap.

De unde aveţi energia asta de a face filme într-un ritm atât de alert?

Nu ştiu... Cred că datorită faptului că nu mă mai aflu în faţa camerelor de filmat la fel de mult ca înainte. Şi mai cred că este timpul pentru asta. E o altă etapă a vieţii mele.

Muzica din "Gran Torino" a fost semnată de dumneavoastră, ca şi în cazul producţiei  "Changeling"?

Ei bine, pentru "Gran Torino" am lucrat împreună cu fiul meu, Kyle Eastwood, iar versurile au fost compuse de Jamie Cullum.

Vă pasionează muzica?

Muzica are un loc aparte în sufletul meu. Îmi place. Îmi place foarte mult. Şi, dacă stau bine să mă gândesc, cred că este prima mea iubire. Muzica te poate inspira în multe situaţii.

De asemenea, evident mai este un lucru. Nu urmaţi trendul în ceea ce priveşte filmele pe care le regizaţi. Nu v-au interesat opiniile celor care, în momentul în care aţi făcut "Unforgiven", v-au spus că filmele western sunt istorie. Că sunt deja un subiect perimat.

Sunt de părere că e mult mai important să urmezi firul epic al unei poveşti, să te axezi pe acţiune, decât să fii atent la aşa-zisele tendinţe ale cinematografiei care pot fi echivalente cu producţii mai superficial făcute şi care, la urma-urmei, nu sunt decât nişte mimetisme, întrucât încerci să copiezi povestea pe care a prezentat-o altcineva înaintea ta cu mai mult sau mai puţin succes. În ceea ce priveşte westernurile, chiar acum m-aş apuca de unul dacă mi-ar cădea în mână un scenariu bun. Din punctul meu de vedere, ultimul western reuşit a fost "Unforgiven".

Ce ne puteţi spune despre "The Human Factor", filmul dumneavoastră, care-l aduce în poveste pe Nelson Mandela?

Nu pot să dezvălui foarte multe amănunte despre el. În ceea ce priveşte acest film, deocamdată am luat-o mai uşor. O să mă apuc serios de treabă anul viitor, mai exact prin martie. Până atunci însă o să iau o pauză.

Aţi spus la un moment dat că nu mai sunteţi pe ecran la fel de mult ca acum câţiva ani. Vă lipseşte lucrul ăsta?

Mi-a plăcut să joc. M-au încântat, în special, rolurile din "Million Dollar Baby" şi "Gran Torino", unde personajele pe care le-am jucat au fost de vârsta mea şi au avut o compoziţie care mi-a plăcut. Acum însă nu mai sunt interesat să joc în filme. Nu atât de mult pe cât îmi doresc să fiu în spatele camerelor de filmare.

Vi s-a propus vreodată să-l jucaţi pe James Bond?

Da, o dată. S-a întâmplat după ce Sean Connery a renunţat la rol.

Aveţi vreun regret că nu aţi fost Agentul 007?

Am fost de părere că James Bond ar trebui să fie un englez veritabil. Am şi eu origini englezeşti, dar am considerat că trebuie să fie mai mult de atât pentru a-l juca pe acest Bond. Aşadar, am ajuns la concluzia că nu era rolul meu.

Cât de implicat sunteţi în transpunerea filmului "Changeling" pe DVD?

Evident, vrei ca DVD-ul să fie cât mai fidel originalului. Iar în zilele noastre, tehnologia s-a dezvoltat atât de mult, încât oamenii au de-acum posibilitatea să vadă filme la ei acasă, la televizoare ultraperformante, trăind experienţe asemănătoare celor din sala de cinema.