Comerţul virtual al accesoriilor handmade:Artă şi afaceri

Înainte de revoluţie, aveam obiectele de artizant. În prezent, auzim vehiculîndu-se termenul de “accesorii handmade”. De la cercei, la broşe, la brăţări şi coliere manufacturate din materiale mai mult sau mai puţin cunoscute se vînd acum pe internet prin intermediul zecilor de bloguri administrate de tineri artişti plastici: veritabili, în devenire sau amatori.

Înainte de revoluţie, aveam obiectele de artizant. În prezent, auzim vehiculîndu-se termenul de “accesorii handmade”. De la cercei, la broşe, la brăţări şi coliere manufacturate din materiale mai mult sau mai puţin cunoscute se vînd acum pe internet prin intermediul zecilor de bloguri administrate de tineri artişti plastici: veritabili, în devenire sau amatori. Numărul magazinelor online de accesorii creşte de la o zi la alta. Cu imaginaţie şi talent, mulţi au reuşit să meşterească dintre cele mai nostime, serioase, clasice, nonconformiste, ciudate, colorate, transparente, mari, mici figurine, pe care le vînd pentru a-şi rotunji veniturile sau pur şi simplu le vînd în lipsa altor surse de venit.  

Oana Cristea este una dintre artistele ale cărei produse unicat au ajuns, încet încet, să se vîndă şi în străinătate. “Îmi aduc aminte că la 11 ani”, povesteşte Oana, “mi-am cumpărat primii blugi prespălaţi cu bănuţii cîştigaţi de mine. Coseam păpuşi, portofele şi alte maimuţe pe care le vindeam la metrou, într-o consignaţie. Am stat mult timp în atelierul bunicii mele croitorese şi am prins gustul formei şi al culorii, al detaliului şi al creaţiei manuale”. A terminat facultatea de Arte, secţia “Graphic Design şi Industrial Design” iar acum...”ce fac acum? O combinaţie între handmade objects şi grafică. Nu poţi trăi din primul la un anumit nivel, iar al doilea nu-ţi oferă satisfacţie creativă”.

 
DESPRE HANDMADE. “Din cee în ce mai mulţi încep să creeze manual chestii mici, vandabile. Şi din ce în ce mai mulţi încep să-şi facă bloguri comerciale în care să-şi prezinte micile creaţii manuale. Totul a prins roţi în acest domeniu, se va mişca din ce în ce mai bine, şi asta mă bucură. Astfel, din ce în ce mai mulţi studenţi din Arte vor putea face ceea ce-şi doresc şi nu vor mai fi nevoiţi să se angajeze. Cunosc oameni cu talent, în nici un caz nu vorbesc despre cei care au greşit facultatea, care au terminat artele şi s-au angajat ca ajutor de bucătar sau agent imobiliar…Foarte urît şi dezamăgitor”. Printre ei, însă, se numără şi artişti plastici care trăiesc exclusiv din munca lor de creaţie, pentru că lumea-i descoperă, au o imagine pe care ştiu să o menţină (cu folos).

MONSTRUL CARE RÎGÎIE.Artizanatul, înainte şi după 89: “există puţine puncte comune între: o ulcică de lut modelată şi pictată manual, cu gît de pasăre, care fertilitate şi este folosită în ceremonia nunţii, şi o insignă de plastic cu un monstru desenat cu markerul, care rîgîie bule verzi. Comun este lucrul de mînă şi făcut cu drag din care ies cele două obiecte. Artizanul de pe vremea lui Ceauşescu face parte, în continuare, din arta populară manuală, în comparaţie cu artistul modern care se exprimă în simboluri şi tehnici actuale. Meşterul popular se exprima artistic printr-un set de simboluri, culori şi materiale aparţinînd folclorului românesc, tradiţiilor, superstiţiilor şi credinţelor noastre stravechi, de care noi, tinerii, ne-am îndepartat treptat. Chiar dacă nu le-am uitat, şi de la ele am pornit cînd am început să studiem, acum ne exprimăm ideile şi conceptele în tehnici şi materiale noi”.

Lucrează cu materiale organice, lemn, flori, sîmburi, materiale minerale, sticlă, piatră, materiale ceramice, lut, lut polimerizat. “Folosesc cît mai multe materiale care ar urma să fie aruncate – este mare păcat, pentru că multe dintre ele arată foarte bine şi doar prejudecata şi lispa educaţiei ne fac să le aruncăm”.

“Pînă la urmă, handmade-ul a luat amploare în ultimii ani şi sper să fie la fel de fertil în continuare. Fie că sunt expuse în aer liber, expoziţii, magazine sau online, obiectele hand-made încep să fie văzute şi apreciate. Din păcate, este greu să te bazezi numai pe asta”.