Comunicatul Săptămânii – dacă e ianuarie, e Viena!

Ianuarie, Viena e plină de români. Am servit şi eu calea cea dreaptă a reducerilor, programându-mi evadarea din realitatea jalnică a României cu o vizită în imperiu. Wrong date.

Ianuarie, Viena e plină de români. Am servit şi eu calea cea dreaptă a reducerilor, programându-mi evadarea din realitatea jalnică a României cu o vizită în imperiu. Wrong date. Se vorbea româna, şi încă tare, de parcă noi eram italienii veniţi la combinat cu-n redbull. Frumos, interesant, clasă, preţuri. Momente bune şi rele. Cred că ştie toată lumea de Parndorf, Mecca cumpărăturilor europene. Plină ochi de maşini cu numere de România. M-am simţit ca în mall-urile bucureştene, măcar aici lumea fiind într-adevăr la cumpărături şi nu la plimbare.

Nici Viena nu mai e ce a fost, vorba cuiva. Trafic normal, ca într-o zi de duminică, ora 11:00, în Capitală. La ei în ore de vârf pe artere megacirculate pline cu... români :). Shopping baguri pline la fiecare om care circulă, atmosferă destinsă şi oameni care zâmbeau. Ici-colo presărat după gust cu câte un ţăran român cu familia, aflat ca hunting de preţuri mici. No ofense, da’ nivelu’ decibelic al mirării la descoperirea raportului preţ/model/firmă n-ar trebui să fie mai mare de limita bunului-simţ. “Vinooo tu aiici să veeezii.” Mda, obor type its still living. Viena e o capitală care respectă omul, te respectă şi te îmbie să scoţi 3-4 euro la fiecare pas. Mă uitam plin de respect la condiţiile oferite de reţelele de metrou şi transport comun, atât omului de rând, cât şi părinţilor sau oamenilor cu dizabilităţi. Nu sunt zone în care într-un caz mai nefericit n-ai cum să accezi. Mă gândeam la Bucureşti şi la cât de mult se gândeşte oficialitatea la problemele unor oameni. Dar am trecut repede, realizând că Franz Iosef avea apă caldă în 1876 şi m-am liniştit brusc.

Viena e frumoasă, luată la pas şi metrou, puţin murdară în anumite părţi, ca o capitală invadată de turişti. Seara găseai antiderapant şi nisip pe străzi, oficialităţile vieneze nefiind luate prin surprindere, datorită unei invenţii senzaţionale. Cred. www.wheather.com. Nisipu’ aruncat azi mâine era curăţat, aşteptând refolosirea. Pont, nu? Dar nici Viena nu e perfectă. Am păţit-o cu un obiect cumpărat de nou, care s-a dovedit a fi puţin folosit înainte, şi nu mă refer aici la vreun fular. Am luat o cameră video nouă, care la prima încercare de folosire mi-a redat imagini demne de filmele turceşti. Muzică frumoasă, turci filmaţi în momente aproape intime... preţ bun. Retur imediat. Nu mi s-au adus scuze şi nici nu mi s-a oferit o altă soluţie. I-am lăudat pentru seriozitate şi înţelegere, întrebându-i dacă

Neydemeier e un soi de eBay mai mic. N-au înţeles gluma şi am preferat să o iau din loc. Ieşirea din Viena, pe reţeaua normală de străzi, îţi ia maximum 2jde minute. Oare când o să îmi ia să ies în acelaşi timp de la Casa Presei Libere până la Otopeni? Noapte pe la 3... nu? Drumul spre ţară mai e presărat cu câteva momente de cumpănă în momentul în care eşti obligat să contribui la economia minunatei Ungarii, achiziţionându-ţi vigneta obligatorie.

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost arestată după ce elevul ei i-a întins o capcană. Ce le-a mărturisit acesta polițiștilor

Minima e de patru zile, aşa că degeaba faceţi ca mine, întrebând în engleză de ce? Un strâns din umeri, un “asta e” şi o încasare rapidă de 5 euro te fac să le readuci aminte că doar Panonia e a lor şi că sunt un popor... mişto. Intrarea în ţară te readuce cu picioarele pe pământ. Pământul strămoşesc. Nemarcat! Surprinzător de fad şi de neprietenos. Dar al tău... Cele cinci zile rupte de ştirile din România m-au relaxat oarecum. La întoarcere mi s-a comunicat că ştirile profesioniste româneşti anunţau cod galben în Austria şi roşu în Ungaria. M-am întrebat la ce se refereau? Am plecat din Austria cu 6 grade şi puţin soare. Ungaria era încălzită de cele 3 grade, iar România, fără nămeţi şi drumuri blocate. Nu mai puneţi botu’, oameni buni, la ce se dă la teve. Vă îmbibă cu prostii de dragu’ de a te ţine până la pauza publicitară. Profesionişti, nu?

So, ca să închei printr-o notă distinctă, vă urez la mulţi ani şi stres mai mic în anu’ 2008. Puneţi bani deoparte şi luaţi-vă case în Europa. Anul acesta promitem să fim mai acizi şi mai sarcastici. Că ne place. Vă urăm succes şi soare!

P.S. Articolu’ ăsta e scris de unu’ dintre noi, săptămâna viitoare vine rândul următorului membru Ca$$a Loco ş.a.m.d., ai priceput, tinere?