O noutate a Cannes-ului 2005: cu o zi inainte de startul oficial, toti regizorii din diferitele jurii ale editiei au fost invitati la o intalnire speciala, menita sa puna sub lupa viitorul festivalului.
|
VIP. Emir Kusturica e presedintele juriului la Cannes
|
ATELIERUL. O alta noutate a editiei e infiintarea unui Atelier al Festivalului; Cannes-ul nu se mai limiteaza la ambitia de a recolta cele mai bune filme ale anului, ci vrea sa se implice direct in destinul unor tineri cineasti care nu reusesc sa iasa la liman cu proiectele lor. Drept care au fost selectate 18 proiecte de filme (provenite din medii defavorizate, ca Albania sau Kazahstan sau Gabon, dar si din SUA, Germania, Belgia), proiecte implinite din punct de vedere artistic, dar fara forta economica de a demara. De aceasta forta promite sa se ocupe festivalul, descoperind producatori interesati, pentru fiecare regizor. Obiectivul e ca proiectele sa se transforme in realitate si, peste un an sau doi, sa vedem filmele la Cannes! Prea frumos ca sa fie si adevarat? Daca din cei 18 alesi macar unul va da lovitura, numai si numai datorita unui festival grandios si selectiv cum e Cannes-ul, atunci inseamna ca Atelierul n-a aparut degeaba. O alta veste buna, pe care statisticile fiecarei noi editii o relanseaza tot mai spectaculos, e aceea ca dezvoltarea tehnologiei numerice permite emergenta unui cinema din ce in ce mai usor de produs. Se pare ca, in curand (sau, ma rog, nu foarte departe), numai cine nu o sa vrea sa faca film nu o sa faca film!
CONTESTATARI. Desi Kusturica are, din plin, contestatarii lui (uneori pe motive politice, alteori, pur si simplu, de gust), desemnarea lui ca presedinte al juriului se va dovedi, sunt convinsa, de bun-augur. Kusturica declara ca si-a fixat ca misiune sa plaseze esteticul si artisticul in inima festivalului; spre deosebire de Tarantino, care, aflat in aceeasi postura, anul trecut, a avut prostul gust sa politizeze jenant "Palma" si s-o acorde unui documentar mediocru, al lui Michael Moore, al carui unic merit era "atacul la Bush" (ca sa nu mai vorbim ca efectul filmului, in America, a fost exact invers; am constatat la fata locului, in timpul alegerilor, cum se vorbea despre filmul lui Moore, ca despre un serviciu involuntar facut lui Bush).
SATUL-CINEMA. Kusturica vede in Cannes un fel de mitologic sat international, dedicat ideii de cinema. Un sat care isi tripleaza populatia in timpul festivalului! Pentru ca, vorba reclamei, o merita! In ciuda tuturor cine-dezamagirilor, lumea continua, iata, sa iubeasca Filmul. Kusturica povesteste foarte mandru, de cate ori are ocazia, despre un alt sat international, Kustendorf, pe care l-a fondat el insusi in munti, acolo unde a filmat "Viata e un miracol". Si lanseaza o invitatie generala: "Cei care vor sa faca cinema, sau muzica, sau pictura, sau ceramica pot sa vina sa traiasca o vreme aici". Aviz amatorilor!
Kusturica e un presedinte recunoscator; in 1985, tanar si relativ necotat, a primit Palme dâOr pentru "Tata e in calatorie de afaceri"; in 1989 a primit, tot aici, Premiul de regie pentru "Vremea tiganilor"; in 1995 a primit, din nou, Palme dâOr, pentru "Underground".
Citește pe Antena3.ro