x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Corespondenta de la Cannes - Recunoscatorul Kusturica

Corespondenta de la Cannes - Recunoscatorul Kusturica

11 Mai 2005   •   00:00

O noutate a Cannes-ului 2005: cu o zi inainte de startul oficial, toti regizorii din diferitele jurii ale editiei au fost invitati la o intalnire speciala, menita sa puna sub lupa viitorul festivalului.

  • de EUGENIA VODA
  • VIP. Emir Kusturica e presedintele juriului la Cannes
    "Acesti regizori veniti din lumea larga sunt cei mai in masura sa ne ajute sa ne protejam viitorul", declara gazdele; e vorba de regizori alesi nu numai pentru calitatea operei lor, dar si pentru interesul fata de creatia celorlalti (pentru ca, oricat ar parea de ciudat, exista si regizori valorosi, dar care refuza sa vada filmele confratilor si nu sunt interesati decat de propriul cinema). Sa numim aici doar regizorii care conduc cele patru Jurii ale Selectiei oficiale (selectie totalizand 53 de filme, dintre care 50 in premiera mondiala, din 28 de tari): Emir Kusturica (Serbia-Muntenegru), presedintele juriului de lungmetraje, Edward Yang (Taiwan), presedintele juriului de scurtmetraje, Alexander Payne (SUA), presedintele juriului Un Certain Regard, Abbas Kiarostami (Iran), presedintele Juriului Camera d’Or.

    ATELIERUL. O alta noutate a editiei e infiintarea unui Atelier al Festivalului; Cannes-ul nu se mai limiteaza la ambitia de a recolta cele mai bune filme ale anului, ci vrea sa se implice direct in destinul unor tineri cineasti care nu reusesc sa iasa la liman cu proiectele lor. Drept care au fost selectate 18 proiecte de filme (provenite din medii defavorizate, ca Albania sau Kazahstan sau Gabon, dar si din SUA, Germania, Belgia), proiecte implinite din punct de vedere artistic, dar fara forta economica de a demara. De aceasta forta promite sa se ocupe festivalul, descoperind producatori interesati, pentru fiecare regizor. Obiectivul e ca proiectele sa se transforme in realitate si, peste un an sau doi, sa vedem filmele la Cannes! Prea frumos ca sa fie si adevarat? Daca din cei 18 alesi macar unul va da lovitura, numai si numai datorita unui festival grandios si selectiv cum e Cannes-ul, atunci inseamna ca Atelierul n-a aparut degeaba. O alta veste buna, pe care statisticile fiecarei noi editii o relanseaza tot mai spectaculos, e aceea ca dezvoltarea tehnologiei numerice permite emergenta unui cinema din ce in ce mai usor de produs. Se pare ca, in curand (sau, ma rog, nu foarte departe), numai cine nu o sa vrea sa faca film nu o sa faca film!

    CONTESTATARI. Desi Kusturica are, din plin, contestatarii lui (uneori pe motive politice, alteori, pur si simplu, de gust), desemnarea lui ca presedinte al juriului se va dovedi, sunt convinsa, de bun-augur. Kusturica declara ca si-a fixat ca misiune sa plaseze esteticul si artisticul in inima festivalului; spre deosebire de Tarantino, care, aflat in aceeasi postura, anul trecut, a avut prostul gust sa politizeze jenant "Palma" si s-o acorde unui documentar mediocru, al lui Michael Moore, al carui unic merit era "atacul la Bush" (ca sa nu mai vorbim ca efectul filmului, in America, a fost exact invers; am constatat la fata locului, in timpul alegerilor, cum se vorbea despre filmul lui Moore, ca despre un serviciu involuntar facut lui Bush).

    SATUL-CINEMA. Kusturica vede in Cannes un fel de mitologic sat international, dedicat ideii de cinema. Un sat care isi tripleaza populatia in timpul festivalului! Pentru ca, vorba reclamei, o merita! In ciuda tuturor cine-dezamagirilor, lumea continua, iata, sa iubeasca Filmul. Kusturica povesteste foarte mandru, de cate ori are ocazia, despre un alt sat international, Kustendorf, pe care l-a fondat el insusi in munti, acolo unde a filmat "Viata e un miracol". Si lanseaza o invitatie generala: "Cei care vor sa faca cinema, sau muzica, sau pictura, sau ceramica pot sa vina sa traiasca o vreme aici". Aviz amatorilor!

    Kusturica e un presedinte recunoscator; in 1985, tanar si relativ necotat, a primit Palme d’Or pentru "Tata e in calatorie de afaceri"; in 1989 a primit, tot aici, Premiul de regie pentru "Vremea tiganilor"; in 1995 a primit, din nou, Palme d’Or, pentru "Underground".

    Concluzia lui in 2005: "Festivalul mi-a consacrat filmele. Acum e randul meu sa apar valorile festivalului".
    ×
    Subiecte în articol: arte kusturica