Cum se iau masuri drastice

Ordinea fireasca a lucrurilor: un japonez vine in Romania, trimis de firma la care lucreaza, sa rezolve niste treburi. Japonezul e atacat de un caine maidanez, sub chiar nasul Guvernului. Sange pe trotuar. La stiri se vede o femeie care spala sangele din scara blocului unde-si are sediul firma japonezului. Dus de urgenta la spital, japonezul sucomba sub ochii neputinciosi ai medicilor.

Primarul Sectorului 1, Razvan Murgeanu, e patruns de situatia tragica. Chiar si el isi da seama ca e naspa. Promite ca are de gand sa ia masuri tragice, radicale, nu-mai-stiu-de-care. Interpelat de canaliile de ziaristi, e hotarat sa puna punct unor asemenea incidente, mama ma-sii de treaba, ca de mult voia si el, da’ n-a avut timp, da’ acuma, c-a murit si japonezul, gata, nene, nu mai sta la discutii. O sa-si ia autoritatea-n maini si-o sa traseze porunci drastice, cu mai multe semne de exclamare la sfarsit. Pai, ca asa nu se mai poate!

Exemplul Sectorului 1 o sa fie copiat si de alte sectoare si autoritati. Doar ca trebuie sa mai astepte putin, sa mai moara un japonez, ca sa se rezolve si problema in-fractionalitatii stradale. Sa moara transat de bandele de oameni buni, cu cutite la cingatoare. Apoi sa mai vina unul ca sa se rezolve si problema mortalitatii infantile. Sa fie gasit in punga, inca respirand, un japonez mic, care sa le bata obrazul autoritatilor. "Bai, nene, e naspa" sa zica autoritatile, "deci, noi chiar trebuie sa luam masuri! Una e sa moara ai nostri, dar alta e sa ne moara japonezii! Pai, noi la ce scule mai ascultam manele, bai, tata? Ce roboti de bucatarie mai folosim daca ne mor japonezii? Cu ce aspiratoare ne mai curatam vilele? Pe cine mai dam de exemplu ca-s workoholici? De cine ne mai miram ca, dintre toate natiile lumii, ei fac sex cel mai rar?

Noi, autoritatile, avem de gand sa luam masuri drastice impotriva flagelului care-a cuprins natia romana". Natia romana are nevoie de japonezi si, pentru asta, nu va precupeti nici un efort.

Stiti... odata am primit, pe telefonul mobil, amenintari, dintre cele mai serioase, cu moartea. Stiam chiar si cum anume voi muri: cu cutitul in spate. Desi le-am tratat cu ilaritate maxima, dar si ca sa nu zic ca n-am facut tot ce mi-a stat in putinta, l-am sunat pe politistul meu de proximitate. "Suna si tu luni, la prima ora", mi-a zis, "ca acuma e vineri si nu mai e nimeni la Politie". Linistita, am inchis. In gand, i-am zis politistului ca, desigur, o sa ma straduiesc sa traiesc pana luni, cand, la prima ora, ma voi prezenta la sectia de politie ca sa-mi scoata cutitul din spinare. Apoi o sa ma duc singura la medicul legist si-l voi informa ca am murit de hemoragie interna, cauzata de lovituri cu un obiect contondent. Apoi ma voi lua, ma voi baga intr-un sicriu, imi voi sapa o groapa si, cu ultimele puteri, ma voi cobori, incet, sa nu ma sparg, in pamant. Amin.