Da-mi o rata de iubire

Marti noaptea, pe cand se-ngana noaptea cu miezul noptii, am vazut o frumoasa manifestare artistica pe tevere doi. Ceva cu Callatis. Cu aceasta ocazie, am putut viziona mai multi barzi producandu-se in direct (dar, mai ales, laiv) si bine-am facut. Adica bine-am facut ca i-am putut viziona, vreau sa zic.

Ei, acuma ce sa zic... a fost foarte misto, dar nu m-am putut abtine sa nu ma-ntreb de ce toti sensibilii patriei (vorbesc aici doar despre cei care-o apuca pe caile gresite ale muzicii) gasesc de cuviinta sa devieze de la melodia initiala prin "aaaaaa"-uri, "ooooo-uooo"-uri si, bineinteles, nelipsitul "yeah-yeah-yeaaaaaaaaaahhh", cuplat adesea cu "ooo-uooo-uooo" (care va sa zica, cum ar veni, asta iese ceva de genul "yeah-yeah-yeaaaaah-ooooo-uoooo-uo"). Deci da?

OK, sa spunem ca putem lua asta drept manifestare de tip bonus. Adica, pentru ca tot asculti acest sit-care-are-posibilitatea-sa-devina-hit (cum ar spune Parazitii), echipa de barzi iti da si bonusul asta. Bine, bine, dar atunci de ce tot echipa de barzi pune publicul sa urle? De ce toti barzii, cand intra pe scena, simt nevoia sa duca mana la ureche, in timp ce tin microfonul catre public, tipand la el ca nu-l aude? Oare cine pe cine trebuie s-auda? Adica dau bani ca sa cant tot eu? Pai, mersi mult, asa cant in baie, cand imi fac dus! Si, in plus, nu-mi urla nimeni in ureche "mai tare". Extraveral! Auzi, draguta, stii ceva? Urlu cat de tare vrea muschii mei, da? Deci da? Dar, ca sa nu fiu taxata de rea, sa spun ca si-aici publicul obtine un bonus, ce-i drept, previzibil, dar tot bonus se cheama ca e: "Multumesc mult, sunteti minunati", precum si traditionalul "Va iubesc pe toti". Cool, nu?

Urmeaza partea de aerobic, pe care iar n-am s-o-nteleg. Neaparat, tot publicul trebuie sa aiba mainile-n aer! "Haideti, toata lumea, mainile-n aer." Parca si vad cum toata lumea isi rupe mainile si si le-arunca prin aer. Parca vad asa, niste maini care cad claie peste gramada. "Haideti, sa va vad", tipa artistul neamului nostru. Stiti cum vine asta? Ca-n reclama aia "Haideti, fetele, ca fluturasii". Deci dupa ce ca ma pune sa urlu tare, mai tare, din ce in ce in ce mai tare, dupa ce ca ma pune sa-mi arunc mainile-n aer, acuma artistul vrea sa vada si cum topai.

Pe cuvantul meu, mai lipseste sa-mi numere cum se numara la aerobic: "Si unu, si doi, si trei, si patru", "inspiri, expiri, inspiri, foarte bine, albastrul, galbenul, spatele drept, asa, si inc-o data, de data asta cu piciorul drept"!

Sa trecem acum la lucruri mai putin epuizante fizic si sa spunem ca echipa de barzi de la 3rei SudEst nu e chiar asa de naspa cum credeam eu. La concluzia asta am ajuns dupa ce am vizionat/audiat piesa... aaa... o piesa in care poetul cerea de la gagica-sa o raza de iubire. Atata doar, ca mi-a luat mult pana sa-nteleg ca, de fapt, nu-i cerea o rata de iubire. Cum ramasesem eu interzisa.