Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aculturaţia este un proces, un fenomen, care presupune totalitatea transformărilor culturale pe care le suferă un grup social in contact cu altul mai mare.
La fel ca orice regulă general valabilă, peştele mare il inghite pe cel mic, copilul invaţă de la părinte şi exemplele pot continua. Romănia (sau o parte din chintesenţa ei), o ţară mică aflată la "răscruce" de state şi in curs de maturizare, se zbate intre revendicarea rolului cultural şi cel de importator de "de toate", de la cei mari - de lucruri benefice, dar şi nocive. Metoda prin care se face această invazie este una modernă şi aparent neagresivă, in esenţă... barbară.
"Globalizarea este vinovată de accelerarea aculturaţiei. Aculturaţia legiferează dreptul la depersonalizare, la neutralizare şi uniformizare. Presa şi mass-media, in general, reprezintă canalul de transmitere pentru că media este o forţă puternică. Cum ne putem da seama că dezvoltarea mass-media este un factor de aculturaţie? E de ajuns să citim editorialele dintr-o zi sau să ne uităm la jurnalele de ştiri şi-o să vedem că toate au aceeaşi structură, folosesc practic aceleaşi cuvinte. Un alt vinovat ar fi insuşi homo economicus: marele stăpăn al secolului al XXI-lea care se orientează după profit. Se practică intens tehnica mimetismului. Dacă un produs, un format x merge intr-o ţară, il aducem peste tot, pentru că "vinde". Există pericolul reţelei de comunicare precum in povestea ucenicului vrăjitor. Dacă eu vreau două găleţi cu apă şi mi se aduc 22.222 de găleţi, cum să nu fiu dat peste cap? Lucrurile scapă de sub control şi aici este greşeala", spune prof. dr Florin Tudose, psihiatru.
"Cultura", dacă se poate numi aşa, de genul celei americane, ingurgitează merinde europene prin oferta "visului". Visul gustativ, chit că e plin de E-uri, visul social, chit că e doar un Spiderman iluzoriu. Un circuit simplu cu două benzi - cerere şi ofertă, un scenariu rudimentar, in care rolul principal il are banul. Pănă la urmă, se merge după un principiu clar: "Cere şi ţi se va da". Iar cei cu deschidere către creşterea capitalului profită din plin de "cereri".
CANALUL DE INFLUENŢĂ. Modalităţi accesibile de divertisment sunt televizorul şi calculatorul (internetul). Studiile Institutului de Cercetări de piaţă GfK au arătat că mai mult de trei sferturi dintre romăni au televizor. Internetul este o descoperire relativ nouă, dar care a cunoscut o dezvoltare mai mult decăt rapidă. După studiile Autoritatea Naţională pentru Reglementare in Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, un romăn din trei are calculator, dar numai 15% din pupulaţie are acces la internet. Cum altfel dacă nu prin intermediul acestor descoperiri geniale de făcut bani, se pot răspăndi lucrurile şi influenţa oamenii? Există două situaţii: balena inghite peştele mic sau peştele mare e inghiţit de cel mic - un caz mai atipic, dar real (vezi manelele care răsună incă din apartamentele romănilor).
SUA ŞI MANELELE. Fie că e vorba de filmele cu supereroi in stare să salveze lumea, fie că e vorba de muzica orientalo-ţigănească ce se degajă compromiţător din pămănt mioritic, mulţi s-au obişnuit cu stilul, le place, dar ce ii invaţă această superficialitate confortabilă? Americanii (căci ei se cam ocupă cu influenţatul) marşază pe cultivarea ignoranţei prin inducerea stării de bine, pe satisfacerea nevoii de aventură, violenţă şi subiecte de un profan generator de indobitocire. Subcultura şi tot ce inseamnă ea lezează spiritele slabe. Ce impact mai au redutabilii artişti europeni pe lăngă mult cunoscuta sintagmă "itâs all about the money"... se pare că a fi cult nu mai rentează.
Cam aşa arată radiografia Romăniei la ora actuală: printre hamburgeri, Bruce Willis şi vijelia lui Guţă. Un domino, unde fiecare plăcuţă inseamnă drumul sigur către un şpriţ cultural.
STRUCTURĂ
"Presa şi mass-media, in general, reprezintă canalul de transmitere a informaţiilor pentru că media este o forţă puternică. Cum ne putem da seama că dezvoltarea mass-media este un factor de aculturaţie? E de ajuns să citim editorialele dintr-o zi sau să ne uităm la jurnalele de ştiri. In acest fel o să vedem că toate au aceeaşi structură, folosesc practic aceleaşi cuvinte"
prof. dr Florin Tudose
Citește pe Antena3.ro
