Desene "animate" de violenta

Mass-media invinge. Drept pentru care rolul "bunicilor" care "spun povesti la gura sobei" este inlocuit cu personaje de fictiune bine conturate, care se lasa privite pe micile ecrane. In masura in care tinta acestor "infuzii" de divertisment sunt copiii, oricine e indreptatit sa se intrebe daca nu cumva ei ajung sa imite tipul de comportament promovat.

Producatorii desenelor animate sunt destul de perversi. Au constiinta creatiei de fictiune si totusi se folosesc de o gramada de trimiteri destul de priculoase la realitate. Exemplele abunda si in spatiul romanesc: desenele animate cu "oameni". Din mai multe "categorii". "Omul de Fier", "Omul Paianjen", "Oamenii X". Si toti lupta cu raul. Au arme de foc, grenade si sabii, incendiaza cladiri, isi tortureaza inamicii si ii ucid. Cu scuza ca ei salveaza omenirea. Cum? Anihilandu-i pe "rai".

FICTIUNE VS REALITATE. Revenind la copii, sa nu uitam ce anume stiu cand urmaresc astfel de scene. Stiu ca ei sunt oameni, ca pisicile sunt animale si tot asa. De ce n-ar crede copiii nostri ca noi, oamenii, ne impartim in categoriile mai sus amintite? In consecinta, li s-ar parea firesc sa se poarte dupa modelul celor de la tv. Adica violent. Scepticii acestei teorii ar putea spune ca e vorba numai de segmentul de varsta foarte frageda. Cu toatea astea, imaginati-va ca Homer Simpson, celebrul personaj de desene animate, l-a egalat la capitolul popularitate pe Abraham Lincoln intr-un sondaj efectuat pe Internet. Redutabil personajul asta fictiv!

LIMBAJ. Daca ne oprim putin si asupra limbajului vehiculat de micii prieteni de la tv, constatam cu groaza ca apelativele sunt la fel de colorate ca serialele: "caine prost", "animal tampit" si lista continua. Uitati-va doar la un episod din "Beaves si Butthead" si o sa va intrebati serios daca e desen animat pentru copii sau divertisment pentru adulti. Australienii, de exemplu, nu difuzeaza pe nici un canal tv aceasta serie, din cauza violentei exagerate. Tot ei au ajuns de-acum la 1.000 de studii despre efectul violentei de la televizor asupra copiilor. O dovada in plus ca nu e de gluma!

ATITUDINI. Imbucurator este ca, in general, societatile civilizate au inceput de cativa ani buni sa ia atitudine. In SUA exista Asociatia pentru Sanatate Publica ce analizeaza efectele violentei in formarea copiilor. Aceasta a venit ca o continuare fireasca a momentului in care insusi presedintele Clinton si cativa membri ai Congresului au solicitat in 1999 o analiza atenta a modului in care "violenta se vinde" copiilor cu eticheta de divertisment. "Revolta" a ajuns si pe meleaguri latine, vezi Italia, unde principala nemultumire pleaca de la "importul de cultura americana", pe de o parte, si, pe de alta parte, de la nonsalanta cu care difuzorii locali de programe pentru copii pastreaza limbajul grosolan preluat de la americani.

RISC

Desenele animate au alertat si CNA. In cadrul programului "Audienta fara violenta", lansat la inceputul anului trecut, CNA a editat un ghid pentru parinti menit sa-i informeze pe acestia relativ la pericolul pe care-l presupune impactul violentei din programele tv asupra copiilor. In urma monitorizarii CNA a emisiunilor transmise de "Fox Kids" si "Cartoon Network" s-a constatat ca programele adresate copiilor din Romania prezinta un grad mult mai ridicat de violenta decat cele din Europa Occidentala. Cu toate acestea, legea nu prevede deocamdata obligativitatea unor semne de avertizare speciale. (Cristina Ologeanu)

IN TOP

Nici macar adultii nu sunt scutiti de mirajul desenelor animate. Un sondaj efectuat de postul de televiziune BBC arata ca Tom si Jerry se afla in fruntea personajelor preferate de adulti. Cei doi sunt deja vedete, avand in vedere ca sunt fericitii castigatori a sapte premii Oscar. Topul preferintelor adultilor in materie de personaje de desen animat continua cu "Scooby-Doo", "Dangermouse", "Top Cat", "The Flinstones", "Bugs Bunny" si "Popeye". "Filmele sunt incredibil de inteligente si inventive, cu o nesfarsita insiruire de intamplari, de aceea se adreseaza tuturor varstelor", declara un director BBC.