Despre

Punctul culminant al actiunii are loc (urmeaza un nou indicativ de timp) atunci cand: chiar acum, in acest moment, caci momentele pot fi foarte usor revigorate prin recursul simplu la memoria pe termen scurt Actiunea are loc in momentul (urmeaza indicativul "cand"): intr-o seara cand aproape ca era noapte, dar nu putem spune asta, pentru ca inca nu se vedea Luceafarul (de Mihai Eminescu), se vedea numai luna, deci mai trebuia sa se intunece un pic ca sa se poata spune, fara grija, ca era noapte, si nu seara.

Actiunea are loc pentru motivul (urmeaza indicativul "de ce"): nu are nici o importanta motivul pentru care actiunea are loc, pentru ca, sa fim seriosi, important e ca pur si simplu s-a intamplat ce s-a intamplat, atat si nimic mai mult, a, ca putem croseta pe marginea motivelor (de ex.: o fi predestinare sau fatalitate, prostie sau inteligenta intr-atat de speculativa, incat poate sa dea pe-afara), asta desigur, dar in rest, nimic. Actiunea se desfasoara la (urmeaza indicativul "loc"): pai, se desfasoara (foarte greu de concretizat in cuvinte, exista in cuvinte o dimensiune a Totului care, Tot fiind, se vede treaba ca nu mai poate fi nimic de capul lui, deoarece orice exagerare devine insignifianta "asta, desi n-am spus-o eu, sa stiti ca si eu m-am gandit la ea, dar din pacate nu mai e nimic nou sub soare si asta e!"). Bai, deci se desfasoara actiunea noastra la mare, la Mamaia, deci asta.

Actiunea se desfasoara de catre (acum intervine indicativul "cine"): ma uit si vad (nu pot sa nu remarc ca si-a lasat barba, ceea ce inseamna o data in plus confirmarea testosteronica a minunii ca e, "a-ntamplarii ca sunt"), deci il vad pe Brenciu. Pe Horia Brenciu care-mbraca trenciu’, daca-mi permiteti o mica si nasoala rima.

Punctul culminant al actiunii are loc (urmeaza un nou indicativ de timp) atunci cand: chiar acum, in acest moment, caci momentele pot fi foarte usor revigorate prin recursul simplu la memoria pe termen scurt (sa nu amintim nimic despre memoria pe termen lung, ea nici macar nemaiexistand, luam guma, fas-fas si gata, nu mai e), deci chiar acum vorbeste Horia cu o fata care canta etno si care, iata, culmea paradoxului, a venit la festival impreuna chiar cu iubitul ei, un chitarist din trupa, deci da?, iar Horia i-a zis, facand, repet, una dintre cele mai frumoase si mai sensibile glume cu putinta, i-a zis ca el asteapta sa se desparta de iubitul ei, ca sa, vezi bine, intre el pe felie, sa se dea el mare ca are asa o gagica si, poate, mai mult decat orice, poate ca fata asta nici n-ar fi un trofeu dac-ar fi la o adica, ar fi ceva foarte serios, intelegeti poanta, nu?

Ce este minunat la Brenciu este (urmeaza indicativul... urmeaza un indicativ indicator): o spontaneitate nativa imprietenita bine cu dorinta vie de a da bine pe scena, de a fi cool in orice clipa, de a demonstra marelui (si micului) public ca el are asul remarcilor in maneca si ca bine-ar fi, daca nu ne place gluma lui, sa simulam ca ne place, asta se poate foarte usor daca esti in fata televizorului si usurel daca esti in primul rand de spectatori la Mamaia. Pace!