Fellini, altfel

JURNAL DE CINEFIL
N-am scris nimic cănd au murit Bergman şi Antonioni. Nu pentru că n-ar fi meritat, ci pentru că n-am găsit calea cea mai accesibilă ca să vi-i prezint fără patetismele obişnuite.

Acum ceva zile am petrecut o vreme la Roma şi, cu participarea unui prieten critic de film, am mers pe urmele lui Fellini pe trasee care nu apar in ghidurile turistice. Fellini a murit cu mult inaintea celor doi şi cred că mai sunt puţine persoane care işi doresc să (re)vadă un film semnat de el, dar, cu toate acestea, astăzi scriu despre el.

Roma, pentru orice cinefil, e (şi) oraşul lui Fellini. Cănd era puştan spunea că işi doreşte să vadă lumea, să meargă in multe oraşe; a venit insă in Roma şi a admis "aceasta este lumea mea". Casa lui Fellini din Roma nu apare in nici un ghid, deşi e locată foarte central. Undeva intre Spanish Steps şi Piaţa del Poppolo e o străduţă paralelă cu strada plină de magazine de lux, ascunsă de forfota turiştilor. Pe străduţa asta, nu mai lată de 8 metri, stătea Fellini. Casa e una veche, cu două niveluri şi mai multe apartamente. Cănd ajungi acolo, dacă nu eşti obişnuit cu arhitectura italiană, te şochează căt de ingust e spaţiul intim. Din casa lui Fellini se vedea la perfecţie apartamentul de dincolo de stradă, tot aşa cum familia care locuia la etajul doi, vizavi, putea vedea totul in casa regizorului. Strada respectivă e plină de ateliere, de pictori şi de galerii de artă, pe peretele casei e o plăcuţă cu un desen al lui Fellini in care apare soţia sa, Giulietta Masina. Scrie simplu: aici au locuit Frederico Fellini şi Giulietta Masina.

Acum, intreg etajul doi este ocupat de doi fraţi; unul este un dealer de artă, celălalt este pictor. Amăndoi sunt destul de cunoscuţi in Italia (actualul dealer de artă a fost directorul general al unei celebre companii de cosmetice, pictorul este un mare amator de golf şi a căştigat căteva campionate). Au modificat casa (pictorul stă in apartamentul lui Fellini) şi este o reşedinţă privată, care nu este accesibilă publicului. Dar pentru că-i lipseşte intimitatea, e foarte linişte şi sunt foarte multe ateliere de pictori cu storurile trase, locul pare trist şi rece.

La 200 de metri de casă e o cafenea cu numele unui sculptor, Antonio Canova. Elegantă, rafinată, cafeneaua are mese in stradă şi o vedere superbă către Piaţa del Poppolo. Masa cea mai din stănga era acum 15 ani rezervată tot timpul. Chelnerii nu lăsau pe nimeni să se aşeze acolo dacă ştiau că FeFe, cum ii spuneau ei, e in Roma. In fiecare dimineaţă trebuiau să-i pregătească cafeaua şi un croissant, dar şi un teanc mare de şerveţele. Mai există un angajat de pe vremea aceea, Stefano, iar el işi aminteşte că scaunul cel mai din stănga era tot timpul la umbră, indiferent de ora la care ar fi venit Fellini. De acolo putea vedea toată Piaţa del Poppolo şi desena pe şerveţele chipurile care-i atrăgeau atenţia. Mai există căteva dintre aceste şerveţele, unele la vedere, pe holul ce duce spre baie, altele intr-un loc ascuns privirilor turiştilor, in debaraua lui Stefano.


Pe urmele lui Fellini prin Roma se mai găseşte un restaurant al cărui patron avea o faţă atăt de interesantă, incăt a ajuns in Satyricon, dar şi un bătrănel care ar putea fi oricănd personaj de film. A fost scenarist la unul dintre filmele lui Fellini (s-a ocupat de dialoguri), au rămas prieteni, iar acum poate fi găsit intr-un tărg de vechituri, unde vinde... figurine din ouăle Kinder pentru colecţionari. Despre acestea, poate intr-un alt articol, cănd televiziunile vor difuza unul din filmele lui. Aţi putea incerca pănă atunci "La dolce Vita" sau "La strada", poate cele mai accesibile dintre filmele lui Fellini. Şi ca să priviţi altfel măcar una dintre poveşti, iată un detaliu despre cuplul Fellini - Masina. La căteva luni după căsătorie, Giulietta a căzut pe scări şi a pierdut o sarcină, pentru ca doi ani mai tărziu să nască un băiat, care a murit după numai o lună. Cuplul a fost afectat foarte tare şi aşa s-a hotărăt să facă "La strada".