Publicitatea e ca ciclul: vine cand ti-e lumea mai draga si tine de nu se mai termina. Cand Pro TV a programat Harry Potter duminica seara, s-a gandit la mine. Ma rog, nu cred c-a zis nimeni din Pro "ia sa dam acuma un film pentru Luiza, ca tot ne gandim la ea", daâ asa e vorba aia.
LUIZA LUPU - C(RAMPE)
Si deci care va sa zica m-am uitat la Harry Potter, adica nu, cum ar veni, m-am uitat la secvente puse cap la cap in cadrul numeroaselor-interminabilelor-repetatelor-obsedantelor pauze publicitare cu care eu una n-am nimic, daâ totusi as indrazni a cuteza (sic!) sa spun, oricat de mult mi-ar placea mie sa ma uit la reclama cu Dorel, ca NU MAI POT! Englezul are o vorba: "inaf iz inaf", cum ar veni, asta pe romaneste inseamna ca "gata, baieti, hai s-o lasam mai moale, c-ajunge, da-o-n respect de treaba, sau, cum ar spune bagabontii mei, las-o-n buze sa se-amuze".
Pe de alta p
arte, ma gandesc ca reclamele publicitare ii apropie pe oameni unii de altii, ba chiar uneori ii face sa se confunde (pensionarii, fata la perete!), ma rog, nu mai intru-n amanunte, multumesc pe aceasta cale Pro teveului pentru un mare bine pe care mi l-a facut si asupra caruia nu mai am de gand sa insist foarte mult, adica ba nu, multumesc Pro teve-ului ca, in sfarsit, mi-am pus si io o masca de argila pe fata, mersi mult, Pro tv, ne vedem peste o alta saptamana, pa, te pup!
Dupa noaptea devoratorilor de publicitate de la Pro teve, a urmat dimineata Adevaratelor Stiri de la, da, ati ghicit, oteve. Sa nu se supere nimeni, ca io chiar n-am nimic cu oteve-ul! Am urmarit un calup de stiri despre Teo Peter ("Imi amintesc de tine,/ Stateai in fata mea/ A fost de-ajuns o privire/ Ce n-o pot/ N-o pot uita" - e omagiul meu pentru el). Mi-a placut voiosia fetei si modul in care sublinia cuvintele de la sfarsitul frazei. De exemplu, daca zicea "Teo Peter" la sfarsituâ frazei, apleca putin capul intr-o par-te si se uita la noi intr-un fel cum ar veni pe sub sprancene. In acest fel, sublinia cu inteligenta ideea frazei si, nu in ultimul rand, care cuvant e mai important. Eu de multe ori ma jucam de-a CNN-ul, adica luam cate-o revista sau ceva scris in engleza si ma duceam in fata oglinzii, unde citeam cu intonatie de CNN. Ca nu-mi iesea niciodata e limpede, dar in plus credeam ca sunt bestiala.
In fine, fapt e ca la asta ma gandesc ori de cate ori o vad pe fata de la stirile oteve: cred ca si ea se crede la CNN. Doamne-ajuta!