x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Ia cu paine

Ia cu paine

06 Dec 2004   •   00:00

Publicitatea e ca ciclul: vine cand ti-e lumea mai draga si tine de nu se mai termina. Cand Pro TV a programat Harry Potter duminica seara, s-a gandit la mine. Ma rog, nu cred c-a zis nimeni din Pro "ia sa dam acuma un film pentru Luiza, ca tot ne gandim la ea", da’ asa e vorba aia.

LUIZA LUPU - C(RAMPE)

Si deci care va sa zica m-am uitat la Harry Potter, adica nu, cum ar veni, m-am uitat la secvente puse cap la cap in cadrul numeroaselor-interminabilelor-repetatelor-obsedantelor pauze publicitare cu care eu una n-am nimic, da’ totusi as indrazni a cuteza (sic!) sa spun, oricat de mult mi-ar placea mie sa ma uit la reclama cu Dorel, ca NU MAI POT! Englezul are o vorba: "inaf iz inaf", cum ar veni, asta pe romaneste inseamna ca "gata, baieti, hai s-o lasam mai moale, c-ajunge, da-o-n respect de treaba, sau, cum ar spune bagabontii mei, las-o-n buze sa se-amuze".

Pe de alta parte, ma gandesc ca reclamele publicitare ii apropie pe oameni unii de altii, ba chiar uneori ii face sa se confunde (pensionarii, fata la perete!), ma rog, nu mai intru-n amanunte, multumesc pe aceasta cale Pro teveului pentru un mare bine pe care mi l-a facut si asupra caruia nu mai am de gand sa insist foarte mult, adica ba nu, multumesc Pro teve-ului ca, in sfarsit, mi-am pus si io o masca de argila pe fata, mersi mult, Pro tv, ne vedem peste o alta saptamana, pa, te pup!

Dupa noaptea devoratorilor de publicitate de la Pro teve, a urmat dimineata Adevaratelor Stiri de la, da, ati ghicit, oteve. Sa nu se supere nimeni, ca io chiar n-am nimic cu oteve-ul! Am urmarit un calup de stiri despre Teo Peter ("Imi amintesc de tine,/ Stateai in fata mea/ A fost de-ajuns o privire/ Ce n-o pot/ N-o pot uita" - e omagiul meu pentru el). Mi-a placut voiosia fetei si modul in care sublinia cuvintele de la sfarsitul frazei. De exemplu, daca zicea "Teo Peter" la sfarsitu’ frazei, apleca putin capul intr-o par-te si se uita la noi intr-un fel cum ar veni pe sub sprancene. In acest fel, sublinia cu inteligenta ideea frazei si, nu in ultimul rand, care cuvant e mai important. Eu de multe ori ma jucam de-a CNN-ul, adica luam cate-o revista sau ceva scris in engleza si ma duceam in fata oglinzii, unde citeam cu intonatie de CNN. Ca nu-mi iesea niciodata e limpede, dar in plus credeam ca sunt bestiala.

In fine, fapt e ca la asta ma gandesc ori de cate ori o vad pe fata de la stirile oteve: cred ca si ea se crede la CNN. Doamne-ajuta!

×
Subiecte în articol: arte