Cu 72 de ani in urmă s-a născut in satul basarabean Mana Paul Goma, ca fiu al Mariei şi al lui Eufimie Goma. Prin naştere, la 2 octombrie 1935 Paul Goma a devenit in mod natural cetăţean romăn.
In martie 1944 familia Goma se refugiază in Transilvania din calea Armatei Roşii "Liberatoare"... insă, din septembrie acelaşi an incepe lupta pentru supravieţuirea basarabenilor ca romăni, impotriva pericolului "repatrierii" in "Patria Sovietică".
După Armistiţiul cu Naţiunile Unite (12 septembrie) a inceput pe tot cuprinsul Romăniei vănătoarea pentru "repatrierea cetăţenilor sovietici" (citeşte basarabeni şi bucovineni). Cine a citit Arta refugii ştie cum au reuşit micul Paul şi invăţătorul Eufimie Goma să-şi salveze familia şi mulţi alţi basarabeni de binefacerea intoarcerii cu forţa in URSS, unde ar fi devenit automat cetăţeni sovietici, cu oasele albite in Siberia. Cine a citit şi restul scrierilor lui Paul Goma i-a aflat biografia de veşnic fugărit, hărţuit, arestat, torturat, deoist... de opozant fără rest al regimului comunist.
Toţi aceia care vorbim despre "cazul Goma" ori ne dăm cu presupunerea ştim de ce este astăzi scriitorul nostru refugiat politic. Recunoaştem aci o adevărată moştenire din tată-n fiu. Ca şi tatăl său, Paul Goma impărtăşeşte cu familia mică şi unită o soartă exemplară.
Dacă stai strămb in faţa oglinzii şi te priveşti drept, nu ai cum să nu te inclini in faţa verticalităţii sale. Restul..., vorb-aceea, sunt atăt de vorbe, scuze, poticneli, neadevăruri şi alibiuri!
Sănătate, mulţi ani, incă, şi să ne vedem in Romănia!
- Flori Stănescu