Istorie, aventură şi puţin mister

Julia Navarro ● După "Biblia de lut”, "Sîngele nevinovaţilor”
În această vară Julia Navarro a venit în România pentru a-şI lansa a treia carte. După "Confreria Sfântului Giulgiu” (2006) şi "Biblia de lut” (2007), un nou roman în care religia se împleteşte cu aventura: "Sîngele nevionvaţilor”.

Julia Navarro ● După "Biblia de lut”, "Sîngele nevinovaţilor”
În această vară Julia Navarro a venit în România pentru a-şI lansa a treia carte. După "Confreria Sfântului Giulgiu” (2006) şi "Biblia de lut” (2007), un nou roman în care religia se împleteşte cu aventura: "Sîngele nevionvaţilor”.

• Jurnalul Naţional: Cu ce ochi priviţi România?

Julia Navarro: M-a surprins plăcut interesul manifestat în România pentru literatură şi pentru cultură în general. Surpriza mea este cu atât mai mare cu cât, din păcate, în Spania nu este foarte bine cunoscută realitatea din România. La Târgul de Carte de la Frankfurt,  Editura RAO m-a invitat să particip la Bookfest, iar eu am acceptat imediat, în primul rând din curiozitatea de a cunoaşte România după revoluţie. Nu vreau să separ condiţia mea de ziaristă de cea de scriitoare. Şi întotdeauna curiozitatea unui ziarist predomină..

• În acest caz, cine e Julia Navarro?

E o jurnalistă care acum scrie cărţi şi care încearcă să mediteze, să reflecteze asupra unor probleme cu care se confruntă societatea actuală, probleme care mă ating şi mă îngrijorează, în calitatea mea de cetăţean al unei societăţi globalizate. Acum, din fericire, informaţiile ajung foarte uşor la noi, nu mai trăim izolaţi unii de alţii.Tot ceea ce se întâmplă în orice parte a lumii ajunge la fiecare dintre noi, ne atinge într-un fel sau altul. Ca să vă răspund la întrebare , înainte de toate, sunt jurnalistă.

• Din scrierile dvs reiese că vă preocupă foarte mult problema globalizării...

Acest fenomen are şi avantaje, dar şi dezavantaje, iar noi trebuie să fim capabili să profităm de aspectele pozitive. Îmi aduc aminte că în timpul invaziei Irakului, mulţumită şi Internetului, milioane de persoane am putut să intrăm în contact, am ieşit pe străzi şi am protestat împotriva acestui război. Acest gen de manifestaţie nu a fost promovat, ca în alte epoci, de un partid politic sau de o grupare. Oameni obişnuiţi au luat legătura unul cu altul şi au decis să îşi spună părerea, să protesteze pe stradă împotriva unei decizii nedrepte. În aceeaşi ordine de idei, e important să ştim în timp real ce se întâmplă acum în Birmania, de exemplu, pentru a putea reacţiona.

• Sunteţi deci de părere că omul obişnuit poate schimba lucrurile, poate forţa cumva mâna guvernelor?

În acest moment, avem prilejul de a ne face auziţi şi de a fi astfel eficienţi, chiar de a influenţa deciziile guvernelor. Nu trebuie să uităm că societatea merge înainte, indiferent de guverne.

• În ce credeţi?

Îmi place să visez la o lume în care Declaraţia Drepturilor Omului să fie norma de bază a tuturor sistemelor politice. Pentru mine, democraţia continuă să fie cel mai bun sistem politic, pentru că respectă demnitatea oamenilor.

• Cum se reflectă aceste probleme în cărţile dvs?

Vă pot da un exemplu: am vorbit în cărţile mele despre unele avantaje ale globalizării, dar am fost întotdeauna preocupată de modul în care anumite persoane pot profita de globalizare pentru a ne impune o serie de decizii economice. Criza alimentară este o bună ilustrare: nu e nimic nevinovat aici, cineva a decis declanşarea acestei crize. Şi este posibil ca ea să aibă legătură cu producătorii  de produse modificate genetic, care urmăresc schimbarea regimului alimentar şi care au ca scuză afirmaţia că acestea sunt mai ieftine şi pot ajuta la eliminarea foametei. Nu se vorbeşte, însă, de efectele lor asupra sănătăţii sau de posibilitatea ca omenirea să depindă în viitor de trei-patru companii multinaţionale. Aceasta este cealaltă faţă a globalizării. Criza alimentară nu este una nevinovată.

• Dacă tot am ajuns la cărţi, cum priviţi o carte după ce aţi scris-o?

Cu uşurare.

• Cum priviţi procesul creator în sine?

Pentru mine, a scrie romane este un mod de a trata problemele societăţii actuale într-un mod captivant, pentru ca ele să poată ajunge la mulţi cititori, la mulţi cetăţeni. Uneori o carte este mult mai eficace pentru a trezi conştiinţe decât un simplu articol de ziar. Am scris mult pentru ziar, am vorbit despre fenomenul fanatismului, dar cu siguranţă romanul "Sângele nevinovaţilor” are un impact mai puternic, în ceea ce priveşte modul în care este tratată problema şi invitaţia la a reflecta asupra ei. Încerc, de asemenea, prin cărţile mele, să-i captivez pe cititori, pentru că sunt o cititoare compulsivă şi mi-aş dori să fiu şi eu tratată astfel.

• Care sunt ingredientele unui roman semnat Julia Navarro?

Istorie, puţin mister, aventură şi o problemă majoră, care ne priveşte pe toţi. Toate aceste ingrediente, exploatate, se transformă,  în cazul meu, în roman.

• Cum vă explicaţi faptul că romanele dvs s-au vândut atât de bine în peste 26 de ţări , de pe toate continentele?

Cred că acest lucru se întâmplă pentru că scriu într-un mod corect, ca orice ziarist. Noi suntem obişnuiţi să scriem şi să vorbim pentru toată lumea, iar acest limbaj mă apropie de cititorii mei.

• Ce le-aţi transmite cititorilor români?

Ştiu că uneori există o anumită prejudecată despre cărţile care se transformă în bestseller. Eu cred că există cărţi care se vând foarte bine şi sunt foarte bune şi cărţi care se vând puţin, fiind la fel de bune. Mi-aş invita cititorii să se apropie de cărţi fără prejudecăţi, cu mintea deschisă, să nu privească neîncrezători spre romanele de succes. Şi mă gândesc, de exemplu, la "Numele trandafirului” de Umberto Eco, un adevărat bestseller, sau "Memoriile lui Hadrian” de Marguerite Yourcenar – la fel. Criticii tind uneori să creadă că dacă un roman se vinde într-un număr mare de exemplare nu e bun, pentru că e pe înţelesul tuturor. Este o atitudine de îngâmfare, atitudinea celor care cred că într-un fel cultura este doar a minorităţilor. Calitatea literară nu este însă niciodată rănită de faptul că vinzi multe cărţi.  

Romane de succes

Născută la Madrid, în 1935, Julia Navarro a lucrat ca jurnalistă atât în presa scrisă, cât şi în radio şi televiziune. În prezent este analist politic pentru Agenţia OTR/Europa Press.
Autoare a unor cărţi de actualitate politică, Navarro a avut cu primul său roman, "Confreria Sfântului Giulgiu”, un succes spectaculos, obţinând primele locuri la vânzări atât în Spania, cât şi în străinătate. Următorul său roman, "Biblia de lut”, i-a adus confirmarea succesului ca scriitoare. Cele două titluri s-au vândut până la această dată în peste două milioane de exemplare în toată lumea şi au fost publicate în peste 25 de ţări. În 2007, Julia Navarro şi-a lansat cel mai recent roman, "Sângele nevinovaţilor”. Romanele sale au obţinut diferite distincţii: Premiul "Ce să citim” pentru cel mai bun roman spaniol în 2004, Premiul Oraşului Cartagena 2004, Premiul "Condeiul de Argint” al Târgului de Carte de la Bilbao 2005, Premiul "Protagoniştii literaturii” şi Premiul "Mai mult decât Muzica Romanelor” 2006.
Drepturile cinematografice ale romanului Confreria Sfântului Giulgiu au fost vândute, iar în prezent, Julia Navarro este implicată în adaptarea cărţii pentru marele ecran.
În lista scriitorilor spanioli cu best-selleruri în toată lumea, numele Juliei Navarro se regăseşte în top 5.
Cărţile Juliei Navarro sunt scrise cu pasiune, urmăresc adevărul istoric şi au  multă, multă aventură. Scriitoarea porneşte mereu de la aceeaşi premisă: încearcă să nu plictiseşti cititorul.

Confreria Sfîntului Giulgiu

Luni, Săptămîna Financiară vă propune chiar un roman semnat Julia Navarro: "Confreria Sfîntului Giulgiu”. O incursiune captivantă în miezul luptei dintre două organizaţii secrete, care îşi dispută dreptul de proprietate asupra celei mai celebre relicve din lume. Romanul ziaristei spaniole Julia Navarro, publicat în 2004 şi ajuns în mai putin de un an la cea de a nouasprezecea ediţie, urmăreşte traseul, în timp şi spatiu, al Sfîntului Giulgiu, obiect de cult sacru pentru credinciosii creştini din întreaga lume, păstrat din anul 1578 în catedrala din Torino şi cesionat în 1983 Vaticanului.