Jurnal de cinefil - Cand se bucură caştigătorii premiilor UNITER?

Ne uităm la tv la ceremoniile cu premii şi, cand vedem caştigătorii spunandu-şi discursurile de mulţumire, ne gandim că sunt bucuroşi şi că in momentele alea sunt fericiţi: munca le-a fost recunoscută oficial. De fapt, in serile in care le e răsplătită munca prin ceremonii de gală, premianţii nu au timp să se bucure. E valabil aici, ca şi in America sau oriunde in lume. Iată de ce.

Mulţi dintre cei nominalizaţi au venit la gala UNITER de la Sibiu chiar in ziua ceremoniei, chiar dacă asta a insemnat un drum Bucureşti - Sibiu sau Timişoara - Sibiu şi multă oboseală ascunsă discret sub fondul de ten. Ceremoniile de genul acesta sunt lungi şi plictisitoare pentru oricare spectator, dar pentru nominalizaţi sunt de-a dreptul chinuitoare. Te aştepţi ca seara respectivă să fie momentul lor de fericire, dar presiunea e atat de mare, incat nominalizaţii par ca in transă, vorbele şi intamplările vuiesc pe langă ei, fără ca ei să prindă sensurile lucrurilor.

Cele cateva minute alocate fiecărei secţiuni pană la anunţarea caştigătorului se dilată sau se contractă după regulile unui alt timp şi ale unui alt spaţiu. Jeremy Irons povestea despre cum e momentul ăsta, trăit la Oscar, că eşti intr-un aspirator al timpului, că intreaga minte ţi-e aspirată şi că trebuie să se uiţi in jur ca să ai confirmarea faptului că tu eşti caştigătorul. Tot Irons spunea că, oricat ţi-ai pregăti un discurs de mulţumire, habar n-ai ce spui cand eşti pe scenă.

Cu premiul in braţe, in scaunul din sală, caştigătorul e departe de a fi fericit, pentru că incep grijile: Am spus de aia? Am menţionat cutare? Apoi vine avalanşa de felicitări, receptate automat, cu un zambet protocolar; unele sunt sincere, altele nu, dar sunt aşa de multe, iar caştigătorul n-a venit cu totul in "lumea noastră", incat e oarecum agresat de ce i se intamplă.

Şi, cand totul se incheie, nu vă aşteptaţi la petreceri pline de voioşie. Protagoniştii sunt de-a dreptul epuizaţi şi tot ceea ce işi doresc e să fie linişte şi să rememoreze, de fapt să trăiască şi ei, ce li s-a intamplat in seara respectivă. Iar dimineaţa, cand noi comentăm amuzaţi fazele serii, ei sunt de multă vreme cu valizele in maşină, indreptandu-se obosiţi către locurile de muncă. Pentru majoritatea vedetelor de la Gala UNITER, a doua zi a fost una cu spectacole şi repetiţii, la cateva sute de km distanţă.

Au luat-o de la capăt cu o muncă a cărei finalitate, in cazul fericit, e tot o ceremonie din asta chinuitoare la care noi credem că ei se bucură, cand de fapt ei nu au timp pentru aşa ceva.

Fericirea adevărată vine insă peste cateva zile. Aşa că, dacă aveţi vreodată un prieten care caştigă un astfel de premiu, felicitaţi-l in scris. Va trăi liniştit, citind bucuria prietenilor lui cand va fi cu totul reintors in lumea noastră.