La anu"- Maraton teatral, punct final

Festivalul International de Teatru Sibiu 2006 se incheie maine. Au fost doua saptamani in care toate artele s-au desfasurat intr-un maraton prin orasul care va fi capitala europeana culturala in 2007.

Dincolo de unele neajunsuri, amanari, intarzieri ori desincronizari, FITS 2006 ramane o curajoasa intreprindere culturala. Cuvant de ordine: amploare. Pentru ca n-a fost un festival de teatru propriu-zis, ci unul in care sincretismul i-a provocat pe toti iubitorii artelor, de aici sau de aiurea.

TRAGAND LINIE… FITS a avut de toate: dans, arte plastice, scenografie, muzica, poezie, circ, lansari de carte, conferinte speciale, invitati la fel de speciali - i-am numi aici doar pe Andrei Serban si pe George Banu - , bursa de spectacole, spectacole-lectura, happening-uri, workshop-uri… Singurul regret e ca nu poti s-ajungi la toate, unele manifestari suprapunandu-se cu altele. Reprezentatiile au avut loc in sali, pe strada, in parcuri, in spatii istorice, piete sau cetati. Au fost peste 300 de spectacole si 2.500 de participanti din 70 de tari. Dar tocmai pentru ca ai vazut multe, ai si putut alege. Multe asteptari, unele dezamagitoare. Dar nu despre asta vorbim. Cine a facut selectia spectacolelor si-a insusit criticile spectatorilor incepand cu momentele cand acestia paraseau, pe rand, locurile reprezentatiilor si terminand - speram - cu o jurizare mai drastica pe viitor.

SURPRIZE PLACUTE. Mai ales din partea romanilor, care nu-si dezmint pasiunea pentru teatru, ca si creatori. Fie c-a fost vorba de teatru clasic ("Nu se stie cum", de Pirandello, de la Teatrul Nottara, Bucuresti; "Scaunele", Eug"ne Ionesco, de la Teatrul German din Timisoara; "Asteptandu-l pe Godot", de Samuel Beckett, de la Teatrul Tamasi Aron, din Sf. Gheorghe etc.), underground ("The Sunshine Play", de Peca Stefan, "Sectorul S", de Emanuel Parvu, ambele productii ale Teatrului LUNI de la Green Hours sau spectacole de poezie (recitalul "Dialoguri", sustinut de Ion Caramitru si Johnny Raducanu, sau spectacolul "Rubayatele lui Omar Khayyam", cu Maia Morgenstern si Vlad Ivanov), romanii au dat clasa multor scoli de teatru cu renume din afara. Poate doar la partea tehnica ne-au depasit strainii. Spectacolul la care ma refer este "Vivisector", al austriecilor "pastoriti" de Klaus Obermeier. Am putea invata multe de la anglo-saxoni, nu doar decupajul de light design…

VERDICT "Mi-a placut foarte mult «Asteptandu-l pe Godot», in regia lui Tompa Gabor. Nu m-a interesat, in schimb, deloc piesa ruseasca «Galka Motalko»" Florica Ichim critic de teatru, moderator al conferintelor de presa FITS 2006